joi, martie 1
Unde se duce dragostea?
Cand doi oameni se despart...unde se duce dragostea? Ciudata e intrebarea...stai si te gandesti obsesiv la lucrul asta...eu una da...si sa o luam cu inceputul.... cum treci pe langa persoana aia...si ii dai sau nu atentie...apoi incep gesturile si vezi licarirea privirilor....apoi fiecare incearca din rasputeri sa se ridice la asteptarile celuilalt si te indragostesti si fluturii mai mai ca o iau razna inlauntrul tau si ai impresia ca inima ta bate atat de tare cand il vezi, incat ai impresia ca o va auzi, sau poate va iesi din piept, fugind nemaisuportand atata fericire...caci stii, oamenilor nu le e dat sa suporte fericirea adevarata mai mult de o clipa....si incepi si cladesti si construiesti impreuna cu celalalt, nenumarate, vise, sperante....si cand crezi ca traiesti cea mai spectaculoasa poveste de dragoste, se duce tot....se sting amandoi...pe rand sau impreuna...deci oameni buni... Unde naiba se duce dragostea?!?!? Nu inteleg....este portionata oare pentru fiecare, si lacomi fiind nu stim sa o dozam, si ne imbatam cu ea in primele luni atat de tare ca apoi sa ne oprim si intram in sevraj apoi in coma, ca dupa, sa ne trezim si sa ne dam seama ca suntem goi inauntru, ca au fugit demult si fluturii si iepurii si toate animalutele alea dragute si miscatoare ce cutremurau intreg eu-l nostru...si esti blank...flasc...un vid nemarginit....si vrei cu disperare, cand realizezi, sa sadesti din nou in gradina aceea a edenului propriu tot ceea ce aveai...pomisorii, vrabiutele , leaganul, paraul, casa voastra, veranda, toate florile, aleea pavata, felinare pe margini, copiii vostri imaginari care alearga prin curte si tipa "mami, tati!"...si plangi si urli in tine ca un drogat nebun de dor, de dozaj...in sevraj...am zis corect...si apoi....apoi simti un vant rece, intri cum ziceam in coma...si stai asa nemiscand un deget in relatie...nu mai faci nimic...auzi tot dar nu poti reactiona, ai vrea sa schimbi dar esti secatuit de ganduri si putere si pe celalalt il simti...la fel...si atunci intra el in starea aceea de sevraj....sau poate a depasit-o si e in coma cu tine...nu mai aveti nici macar strada pietruita...un vant puternic a daramat totul...si esti treaz din nou...in lume noua, ti-aduci sau poate nu aminte...sau poate nu mai vrei, nu stii cum ai ajuns aici...esti gol...gol de tine...imbracat in amintiri ce nu isi mai au rostul...si esti resemnat...tu cu tine...e ploaie, e atat de ud...si te tarasti inspre un zid ce-l ai in fata...intrezarind printr-o infima crapatura....o mare de frumos dincolo de el....si esti ca un nebun ce vrea sa scape din azil...incerci sa il sari dar e mult prea inalt....incerci sa il darami dar e mult prea solid, incerci sa spargi dar e prea dur.....apoi iti dai seama ca de fapt trebuie sa cladesti iar si iar o scara ce te va trece dincolo....si o iei de la capat...fluturii te coplesesc,animalutele zburda pe langa tine, iti creezi iar vise....iar o casa cu alee pavata, cu felinare, cu leagan , cu flori, cu copii ce striga "mami, tati!", doar personajul se schimba....Vicios nu? Dar totusi, dragostea....unde se duce dragostea?! Sau poate precum pasarii phoenix...moare si din cenusa se naste o alta dragoste....?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
macar de s-ar renaste aceeasi dragoste ca sa ne fie drumul mai usor... Uneori ma intreb ce rost are sa o iei de la capat de fiecare data daca rezultatul e acelasi?
RăspundețiȘtergere