cand pleci ?

Aud peretii inimii batand cu atata putere mi-e teama sa nu se sparga inima, sa nu fuga plangand in disperare si in etern sa se piarda de atata durere si aud scrijelind maini cu degete subtiri , cu unghii ascutite ce imi fac sangele sa tasneasca si imi ineaca sufletul …. Sufletul meu cel plin de dor , sufletul meu insetat ce se hraneste cu tine ,cu imaginea si cu visul despre tine, ce e infometat de dragostea ta e infometat de trupul tau si l-ar prada intr-o secunda ca un vampir ce isi urmareste prada in tacere ce o seduce si o iubeste ce o divinizeaza apoi o face parte a suferintei ce nici macar nu si-o doreste dar o da mai departe din egoism si de teama de a nu ramane fara … ciudat cuvant fara…. Mereu a fost fara… fara tine , fara noi, fara zile de liniste si … am tras un zid intre noi ….zidit cu mainile mele , cu lacrimile mele cu durerea mea, u zid pe care l-am construit caramida cu caramida si nu am stiut ca nu e de ajuns sa te indepartez sa fug de tine sa ma izolez in lumea mea, nu am stiut ca tot vei aparea, dar mi-am dorit in nenumarate randuri sa vii si sa iti spun ca te urasc ,ca vreau sa dispari , ca nu insemni nimic pentru mine, ca nu ai insemnat nimic si aveam atatea planuri , atatea scenarii si m-am ferit sa te mai vad… dar nu …viata… cruda viata sa ma puna fata in fata cu tine… sa nu stiu ce sa spun , sa nu stiu ce sa fac…. Sa nu stiu daca sa urlu de suparare ca ai suflat gingas si mi-ai doborat zidul…. Care il construisem ani de-a randul….mi-ai doborat totul… cand credeam ca e bine…si nu am stiut ce sa iti spun…. Doar stiu ca nu ma saturam de tine nu ma saturam de imaginile ce derulau in capul meu in timp ce te priveam nu ma saturam de dragostea pierduta de dragostea ce am avut-o candva si am crezut ca am lasat-o uitarii …. Nu stiam daca sa urlu de fericire ca esti tu si nimic nu mai conteaza….Acum doar nu stiu de ce ai venit…. Lasa-ma sa imi continui zidul lasa-ma sa il ridic la loc nu te vreau sub nici o forma rationala in viata mea…. Nu te vreau ….sa imi distrugi iar sufletul…sa-l vad iar cum plange cum se pierde in zare in randuri efemere…. De durere…