vis...

Stii tu iubirea mea, cat de mult te-am cautat in minte si suflet... atata timp, stii tu de cate ori mi te-am inchipuit de cate ori te simteam aproape real langa mine, de atatea ori m-am gandit la tine, strajer al viselor mele , de atatea ori ai cantat in surdina la pianul vietii mele, am scris si atatea proze despre tine, mi te-am inchipuit de atatea ori si imaginatia mi se transpunea in realitate si cu fiecare zi imi doream mai mult ca tu sa existi sa fii cel pe care il visam atat de mult... de atatea ori, atatea nopti erai langa mine mangaindu-mi chipul, ce nu ti-l puteam vedea dar inchipuirea mea era doar sentimente si cuvinte monologuri interioare ale mintii mele neprihanite... Mi-aduc si acum aminte de o noapte din viata mea ce o leg strans de tine,” eram intinsa pe neantul de nelamuriri adresat mintii mele obscure si seara ma imbratisa in mantia-i neagra si era cald si frig si ii iubeam protectia… si luna cum imi mangaia trupul cu razele lungi ce se contopeau cu marea de dinaintea mea si strangeam nisipul intre maini el scurgandu-se repejor ca toti acesti ani de atunci pana acum, priveam covorul celest, presarat cu stele de deasupra mea, priveam in gol catre nicaieri si imi doream atat sa gasesc raspunsurile pe care le caut si acum cu disperare in cufarul vietii... si probabil ca in dezordinea din mintea mea nu va fi vreodata totul pus la punct , aud si acum valurile cum se sparg... imi place sa ma transpun deseori in acel moment ca intr-o camera de refugiu... nu era nimeni pe plaja aceea pustie. ... schitez... dar nu iese nu voi avea niciodata atata indemanare sa pot descrie in creion sau culori pale frumusetea naturii... frumusetea marii .. tristetea si singuratea ei... cu luna ce ii tine isonul intr-o noapte minunata ca aceea... si apoi m-apuc sa scriu si imi scriu gandurile si descriu acea noapte... apoi imi scriu durerile, bucuriile , trairile ... eram fericita in singuratatea mea ca aveam ca martor o mare si o luna plina ... o noapte limpede, clara... ... si apoi pe nisipul umed simteam caldura-mi proprie si respiratia sacadata ... si am privit aceea ploaie de vara cum cadea asupra chipului meu si era rece dar fermecatoare.... apoi in intunericul noptii efemere vad doua siluete plimbandu-se in fata mea pe faleza... doi batranei cu parul nins si maini tremurande, impreunate... priveam cu atata admiratie spiritul tanar pastrat de fiecare din ei.... cum el o tinea de mana in timp ce ii facea o usoara pirueta in apa calduta... iar el zambea larg apoi o stranse in brate cu o dragoste ce ma cutremura .... care veni furtuna in inima mea goala.... apoi disparura usor in zare pana cand nu le-am mai auzit glasul indragostit.... atunci am strigat dupa tine sa apari.. am plans si te vroiam mai mult decat orice.... te visam pe atunci mereu si imi doream sa ma tii de mana si sa fii al meu... erai si atunci langa mine si sufletul meu vorbea cu al tau si se rugau destinului sa mi te scoata in cale.... am venerat acel moment de eliberare in care eram stapana marilor urcata pe un dig strigandu-mi singuratatea ma simteam din ce in ce mai puternica... vantul cald imi rasfira pletele lasandu-le sa zboare lin imbracandu-mi spatele gol si ud de picurii mari de ploaie.. am fost o seara regina am fost o seara a marii si de atunci o iubesc mai mult ca oricand sfatuitoarea mea eterna.... dupa momentul meu de refulare .... am privit cum noaptea ma parasea incetisor facand loc luminii sa intrepatrunda... cum luna fugea de soare.... si el trimufator iesea de dupa diguri.... paseam usor pe nisip, mai plina de speranta ca oricand stiam ca esti si vei veni...” Si a trecut ceva vreme de atunci si eu visam inca la tine cu toti oamenii din jurul meu stiam ca tu vei aparea odata....
Nu stiam insa ca ai fost mereu langa mine, nu stiam ca atat de usor te puteam gasi... nu iti stiam chipul ... inchipuirea mea era dupa cum am mai zis numai sentimente si cuvinte, apoi intr-o zi , inevitabilul se intampla am simtit o bucurie stranie intr-un glas de dincolo de receptor... la scurt timp o strangere calda de mana intr-o asemenea seara ca cea mai sus povestita .... si am trecut usor pe aceeasi faleza unde se plimbau doi batranei si ea facea piruete in apa, si mi-ai povestit cate in luna si in stele si noaptea ne era martora si marea ce imbratisa val cu val stanca rece.... si am simtit imbratisarea ta cea fara de intentie atunci ... dar eu stiam undeva in inima mea ca esti tu... te dorisem prea mult , te inchipuiam in fiecare zi... „erai strajerul viselor mele... erai pianul ce il auzeam in surdina vietii mele...” si atunci mi-as fii dorit sa iti sar in brate sa iti urez bun venit in viata mea... dar n-am mai rezistat si intr-un moment ti-am strans din nou mana si tu ai simtit-o ca un fior ce ti-a trecut prin tot corpul, da iubirea mea, acela era sentimentul meu de fericire ca te-am gasit, dupa ce traisem atat cu tine in vis, si m-ai tinut de mana intr-o seara calda ... in locul de mine mult iubit cu nisipul sub picioare si marea alaturi ... si cuvintele nu imi ieseau de emotie caci descoperisem ca visele dorite din adancul sufletului devin realitate... si te-am iubit probabil de la primul tau cuvant , te-am iubit de la prima privire in care ti-am regasit blandetea in ochi... si ne priveau din nou noaptea si marea carcotase.... le-am zambit si multumit ca au fost partase la toata aceasta mana a destinului.... si acum am primit si acea mult cautata imbratisare intr-o noapte rece de iarna.... si acum ai iesit din inchipuire si esti realitate... Si te iubesc acum mai mult decat orice, vis frumos nascut din dorinta-mi ascunsa de a te avea inca de cand nu te stiam.....