feelings...

“Hai ca e 7 deja …” …. Dupa alte 5 min …. “ hai , hai ca e si jumate” … dorm , buimaca … ochii nu mi-i pot deschide ma rog sa vina clipa in care voi atinge apa aceea gheata… sa ma trezesc nu stiu sa merg … scandalos… ce cauta tocul usii in calea capului meu?!... in fine cred ca m-am trezit dar oare dc nu are gust pasta de dinti… hm… probabil pt ca nu am pus si pasta de dinti… Mda ce sa mai zic acum imbracate… “unde mi-e aia mica si gri?” …. “aia mica si gri J) , vezi ca e in spate la tine… “ , hai ca am gasit-o prbl mare eu nu am cu ce sa ma imbrac … intr-un final imbracata , un pic de rimel si … “e fara 20, eu plec nu te mai astept” si iese pe usa … ufff… da-i si alearga din dormitor in bucatarie, nu stiu ce caut… pup pe toata lumea, si plec. “Ai grija la scoala”, “ok , servici usor”
Si incepe…
Grabiti in jurul meu cu fetze triste de vreme imbatranite, strangand in mainile lor ridate de atata munca, manutze mici si fine, rozalii , alergand cu pasi maruntzi catre scoala… ma intreb deseori… cum? Cum sa stie ei sa scrie, sa socoteasca cand ei nu stiu sa grabeasca pasul, cand ei nu stiu sa pronunte bine r-ul?
Trec peste nedumeririle mele de dimineata si plec mai departe, in urechi imi suna asurzitor sunetul unor tobe, chitara bass si ceva pian… ma lovesc frontal cad frumos… si domnul nervos imi striga “nu te uiti pe unde mergi? Asa faceti voi si pe urma tot noi astia mai batrani suntem de vina..” imi adun gandurile si ajung in statie, o imbulzeala de nedescris, si aici sa vezi distractie : “doamna nu va mai impingeti, doamna , nu vedeti ca este aglomerat?” , “d-nshoara ia da-te la o parte sa stau eu jos ca is batran”, un om ceva mia in varsta il tradau firele albe si barba deasa, isi tragea intr-un mod nu foarte discret nasul….OMG!? in fiecare zi aceleasi gesturi doar personajele sunt altele… si ajung… a nu , nu la destinatie… Cobor aerul rece, curentul mirosul inconfudabil de neplacut ma loveste imediat, scot niste bani si cer “ un abonament, va rog.” , eu fata amabila , nu stiu de ce dupa care intreb “este valabil 30 de zile?” , ff indignata caserita imi raspunde rastit “da’ ce dragaaa… ti-ai mai luat tu abonamente si la mai putine zile , astea este abonamentele de 30 de zile” , wtf??? Gramatica ei lasa de dorit mai mult ca sigur a lipsit de la ceva ore de gramatica , in mod normal i-as fi zis vreo doua dar chiar si spre surprinderea mea, mi-am vazut de treaba.
Cumpar ca de obicei ziarul, era si de asteptat nu am castigat nimic la concursul la care particip cu spor , ff fidela nelipsindu-mi nici un cupon… si apoi ca prin minune gasesc loc liber. Ma asez, in continuare in urechi imi suna de data aceasta un pian acompaniat de o chitara clasica din cate aud eu cu toate ca nu ma prea pricep...

“Ninge… vad copilul acela de dupa gard, intr-o gradinita veche de timp uitata undeva in pantelimonul plin de tot felul de etnii,, nu nu va ganditi ca fac discriminari , se uita cu ochii-i galesi, catre capatul strazii… din colt apare el …. Un domn inalt cu pasul grabit , cu ochii blanzi , mainile puternice ii inghetasera in gerul ce domnea cu staruinta asupra strazilor nepoluate ca de altadata, lasa urma adanci in neaua de pe jos, se vedea fericirea pe chipul lui si…. “tatii…” , copila deschide larg poarta si ii sare in brate , educatoarea grijulie alearga dupa ea certand-o , oricum nimic nu o mai interesa venise printul ei , intr-adevar nu pe un cal alb dar o va salva nu va mai sta inchisa acolo va merge cu el si totul va fi bine nimic nu o mai poate atinge acum… mai departe… o vad pe ea… o pustoaica de vreo 13-14 ani ce le stia pe toate de altfel, deh la scoala incepuse sa guste din viciile vietii … neplacut cum e normal asa ceva? … ma uitam la ea si strigam neputincioasa…cand zilele trec insorite asupra anilor ei, cand vremea copilariei se stinge in apus dispare, si lasa in urma praful nepretuit de amintiri, cum putea oare sa fumeze , sa isi distruga de acum visele prin atatea injurii ce le adresa altora , sa isi piarda atat de repede inocenta din privire prin lucrurile poate nu grave dar neadecvate varstei… si reapare el ca prin minune ii multumeam eu lui D-zeu ca venise stiam ca o poate ajuta stupoare ?!! nimeni nu ma aude , in fine… si ma uit la el, ochii I se umplura de lacrimi… se apropie si o ia de mana… ea speriata sterge in graba urmaele de ruj arunca tigara… si minte neinspirat , ca nu facea nimic , de abia a iesit de la scoala… “minteee …” imi urlau in cap cuvintele… ce chestie eram de-a dreptul iritatata. Ma uitam cand la ea (nesuferita!!!) , cand la el … era trist ochii licareau a dezamagire… parka il stiam de o viata mi-era cunoscut… si apoi se intoarse o lua de-o mana si o duse acasa…. Ii pregatise o surpriza … iar ea … ea … ce facea numai impotriva cat de lipsita de suflet era si o uram…. Isi ceru iertare cuvintele fiind insa de prisos….
Apoi plec eram oarecum nelinistita de ce oare doar nu aveam nici o treaba erau doi straini pur si simplu asistasem la o disctutie a doi oarecare… clar am luat-o razna ma certam cu mn nu trebuia sa mai beau atata cafea de dimineata , totusi ceva nu imi da pace… uita-te si la d-nshoara asta cam zapacita undeva la liceu alerga de colo colo in gura mare tipa… asurzitor … de-a dreptul infricosator… era finutza la prima vedere dar Doamne sa te feresti din calea ei … ce chestii pute spune si oare cu ceilalti ce avea radea de oricine … hm ce ea se credea perfecta ?! Gosh !!! sunt indignata… de ce nu pot face ceva ….
Si apoi ooo nuu!!! Din nou e incredibil ceva e straniu … nu poate fi o intamplare…. Din nou el… sau poate… avea 3 fete pe care le lua de la scoala cel mai ciudat era faptul ca acest om imi parea…de fiecare data mai in varsta parca … nu cu mult dar de fiecare data era acelasi… aceeasi ochi blanzi, mainile inghetate de frigul iernii … paii daaa helooo este iarna… si il vad vb cu o doamna “ Dn-ule v-am mai spus , numai probleme de fiecare data aceeasi poveste cu aceleasi personae!” .. oare despre ce vorbeau… el inclina capul, am revazut privirea aceea de mii de ori parca ma urmareste stiam ca ar trebui sa alerg la el sa ii cer iertare… hey dar stai potolita sunt doar niste oameni isi rezolva problemele si singuri … nu am facut eu ceva ca sa imi cer iertare si totusi… am vrut sa ii urmaresc dar disparu….
Hm ciudata chestii mai bn ma ciupesc … poate visez…. Ciup ciup nimik nu visez e real…. Deci clar ii voi zicea tatei sa o lase mai moale cu cafelele de dimiineata ca nu e de mine si surorii mele sa termine cu vb lunga de cu seara … gata clar treb sa ma odihnesc ceva mai mult mai e un pic trece ziua si vaiii de mine!!! Am intarziat la servici… iarasi …:D Hai lasa oamnenii , lasa prostiile la servici cu tine ca déjà ai cam inceput sa iti faci de cap urmaresti oameni pe strada pfff… ce idée sa te duci la omul ala saracu cred ca facea infarct credea ca esti nebuna….
Nu deci asta este imposibil eu sigur m-am trezit ? sigur am plecat? Recapitulam … m-am trezit vesnic la ora 6:45 api spalat, imbracat, machiat , tigara, cafea, cearta cu stai 100 de ore si eu plec nu te mai astept… nu inteleg , omul asta ma urmareste … il vad iarasi vorbind cu o fata cam de 19 ani acum l-am vazut ca prima oara cand o lua pe cea mica de la gradinita , cu ochii sclipind de fericire … fata ii arata o foaie…. O imbratisa o acoperi cu sarutari… ma emotiona scena , scot un servetel, ah era si normal mi-am intins machiajul … si inima mea era plina de bucurie pfff … sunt stupida … stau sa urmaresc lumea , apoi imi vine sa strang pustoaice de gat, apoi plang pt o scena melodramatica dintre un barbat si o pustoaica pe care nu i-am vazut in viata mea … wtf?! (citat sor’mea) asa….
Hai ca plec eu mai departe in drumul meu nu te mai uiti in stanga dreapta la munca cu tine…. Mai mult ca sigur ai intarziat o ora poate 2 ma uit la ceas… mister…. Ceasul… nu este… probabil asta cautam de dimineata…. Intreb… oare de ce toata lumea e imbufnata nimeni nu ma baga in seama … ii las in pace si eu am momente in care nu imi vine sa vorbesc cu nimeni … Doamne ce-i cu tine asa draguta cu toata lumea …. Plec… in drumul meu parca mai lung ca niciodata …. Cerul cenusiu mii de culori in fata mea… cred ca vederea imi joaca feste… si vad numai lume cunoscuta revad franturi si le cunosc … cel putin am sentimental ca le cunosc… si persoanele parca seama intre ele ….nu mai imi simt picioarele… deloc cred ca am sa lesin… nu ,nu , intremeaza-te… “d-nshoara , sunteti bine… d-nshoara…. “ imi rasunau ca prin vis… aceste cuvinte… ma trezesc … cadeau frunzele… oare era toamna? … nu are cum, mai devreme ningea doar … copacii erau déjà dezgoliti , iar acum le vad frumzele cazand, asta e chiar culmea mai bine sun la serviciu azi imi iau un liber , nu ma simt prea bine….
Intru intr-o cafenea… cafea?!! Esti nebuna ?!! nu! Mai bine un ceai … “un ceai de fructe de padure. “ … tanarul ospator era ceva cam ametit … probabil de somn ca si mine… sau poate s-a distrat copios cu o seara inainte cert este ca imi adduce comanda si….. incredibil…cafea… Cafeaa???!!! “am cert un ceai domnule, nu va suparati…” nici nu ma baga in seama si pleaca vazandu-si de treaba lui… am sa vb cu patronul… asa ceva este inadmisibil… dar … mirosul acela de cafea proaspat macinata imi amintea de ceva, ma topea… am luat o gura si inca una… si … “sa ai grija de tine ai bani de metrou?” … vedeam doua persoane poate aceleasi sau poate altele … “da stai linistit…” il saruta pe obraz si pleaca in graba … ochii plini de mandrie acum, mainile ceva mai brazdate la fel de puternice, savurau in continuare cafeaua si tigara, cele doua lucruri nelipsite de dimineata… alaturi de o doamna slabuta cu nasul in vant , mandra I se aseza in brate si il saruta cu dragoste… “ Ma bucuram pt el , pt ei … erau fericiti inima imi batea neobisnuit de repede… si…

“Urmeaza statia Piata Victoriei, cu peronul….” Ah ce durere de cap insuportabila…. “sunteti bine?” “Ce?!” .. nu intelegeam ce se intamplase … dar intr-un final ma lovisem cu capul de bara din metrou…. Adormisem…. Ah ce bine ajung in timp util la munca…. Si oricat de multi mi doream sa imi amintesc ce visasem nu puteam…. Urc scarile … scap de mirosul neplacut… si acum drumul cel lung… interminabil… e frig din nou iarna…. Logic acum eram eu treaza nu mai dorm ca un sa nu zic ce prin metrouri…. Cineva ma opreste si ma roaga sa ii dau 1 leu (scena se petrece in fata magazinului de la care imi cumpar in fiecare dim tigari… vanzatoare asistase la duscutia noastra) …. … de obicei nu stau dar acum ma impresiona atat de tare batranelul acela , parul carunt, se vedea ca nu avea bani si totusi era curat imi cere scuze ca ma deranjeaza, educat… ii dau 1 leu nici eu nu aveam decat 2 lei si el imi spune cu glasul intrerup parca incat in niste lacrimi care nu mai aveau putere sau poate curaj sa planga… “ “….” Privirea lui ma atintea… simt o puternica nevoie sa imi cer scuze ca nu am avut sa ii dau mai mult…. Apoi …. “sa ai grija de parintii tai… sa nu ii parasesti niciodata… eu am 2 copii…. Si nici macar leul asta nu mi-l da sa imi iau o paine….” … emotionant…. Nu am ce zice m-a tulburat discutia….
Dar m-am decis sa nu ma mai abat din drum … pt nimic in lume…. Dar imaginea batranelului imi rasarea mereu in minte… nu stiu dc simt nevoia sa ma intorc… Nimic nu mai era la fel nici cioburile de la sticla de care ma impiedicasem, nici dunga pe care o lasase batranelul pe geamul impecabil al magazinului.... "unde este domnul acela" ... "nu este nici un domn".... scurt .... dadu sa plece si o opresc.. "domnul cu care vorbeam mai devreme , erati chiar langa noi"... "nu am vazut nimic...nici pe tine".... pfff ... groaznic oare am devenit invizibila fara sa stiu... posibil... si apoi din nou .... franturi.... imagini rupte de undeva ca de nicaieri imi rasareau in fata si timpul isi schimba culoare alb , cenusiu, stralucitor , mohorat... si persoanele aceleasi... se certau, se impacau, sarutari, si se opreste totul.... o fata se rastea la cineva probabil tatal ei... ii intoarse spatele si pleca cu cineva.... alt barbat... dupa vreo cativa pasi o revad mai matura cu ochii plansi , inima franta... se intoarse catre acel om.... de prima data.... sunt dusa.... heiii... iar visezi? .... nu nu visez ... pt ca uite... mai am un pic si ajung la munca doar sa traversez strada.... il vad si pe domnul cu covrigii de dimineata, domnul cu ziarele .... apoi tot pe ea.... pe EA?!! ooh my Godness...aceeasi imagine.... el o strangea in brate iubind-o mai mult ca niciodata.... "nu voi mai pleca niciodata de langa tine....", ce bine! acum pot sa imi vad linistita de viata mea.... apoi vad batranelul.... o femeie frumoasa , coborand dintr-o masina ... scumpa dupa parerea mea... cu tocul fin ... o curelusha ce ii imbratisa glezna firava.... parfumul dulce ce il raspandea in jurul ei.... batranelul se indreapta spre ea vrand sa o imbratiseze .... il da la o parte... il imbranceste ... el cade ... plange.... "fata mea.... cand ai devenit atat de rea...."... "am si eu viata mea acum.... descurca-te cum poti..." , se auzi prin demarajul facut in graba.... lua o poza o stranse la piept lui cu drag.... se opri in fata bisericii scoase din buzunar 1 leu... era cel pe care i-l dadeusem eu... cumpara 3 lumanari si le aprinde... printre lacrimi inecate se auzea... "Doamne da-i forta sa depaseasca toate obstacolele vietii , sa fie fericita si iubita... nimic sa nu-i umbreasca frumoasa tinerete... lasa-i calea vietii lina....Amin" apoi se prabusi.... salvarea sosi imediat..... nimeni nu avea grija de el.... era un om al strazii.. ce sa ceri asa se intampla in Romanica noastra draga...La spital o vad pe ea si cealalta fata plangand , cerand iertare pt tot ce facuse.... dar probabil era prea tarziu..... nu , nu mai rezist.... plec si ma asez pe o banca deshid agenda si scriu o scrisoare: "Stiu ca poate nu am fost asa cum ti-ai dorit stiu ca poate nu am ajuns la inaltimea asteptarilor tale, poate ca am fost rea sau neascultatoare, nepasatoare ori indecisa, dar mai stii zilele geroase de iarna in care ma trageai cu sania cand eu inca eram un ghem de om, cand ma legai la sireturi si ma duceai la scoala, cand erai suparat pe mine, dar nu faceai mai mult decat sa ridici tonul, mai stii cand imi pregateai pachetul pt scoala sau ma ajutai la lectii , mai stii ca cum erai mereu aproape de mine la deciziile mari din viata, m-ai ajutat sau m-ai lasat sa vad ce e bine si rau, mai tii minte cand.... ma luai de la gradinita iar eu te asteptam sa ... ma salvezi.... mai tii minte cand m-ai vazut chiulind de la scoala cat de dezmagit ai fost, sau cat de mandru ai fost atunci cand am luat bacalaureatul, cat de trist ai fost cand am plecat de langa tine....si ti-am revaut ochii blanzi plini de bucurie atunci cand m-am angajat... si in fiecare dimineata imi pregatesti cafeaua cu acelasi miros intodeauna...si ma intrebi "ai bani de metrou?"... as vrea sa iti cer iertare pt toate pt zilele in care nu am fost cum ti-ai dorit si sa iti multumesc pt zilele in care m-ai facut fericita, as fi vrut de atatea ori sa iti spun cat de mult te iubesc.... nu nu vreau sa fiu ca fata aceeanu vreau averi sau maisni scumpe, vreau sa am grija de tine te voi iubi toata viata si vei fi cel mai fericit... nu iti promit dar voi incerca din rasputeri sa te fac mandru de ceea ce sunt...." Doamne... iti dai seama cum e posibil acea fata sunt eu .... etape ale vietii mele revazute pas cu pas stiu e anormal cum se poate asa ceva , imi vine sa plang stau privesc aceasta scrisoare pe care am scris-o intr-un suflet si imi dau seama ca am scris tot ceea ce am vazut in cursul zilei de astazi , poate Dumnezeu vrea sa imi arate ceva .... Cu siguranta... Parintii sunt cei ce intotdeauna vor fi langa tine atunci cand tie greu sau bine, atunci cand gresesti sau reusesti si chiar si atunci cand ii parasesti ei raman langa tine.... "


"Hai ca e 7 deja ..." rasuna ecou in mintea mea... o mana calda ma atinge , deschid ochii sunt acasa in patul cald, tata ma trezeste, e dimineata nu am plecat nicicand si totusi visul a fost atat de real si.... imi beau cafea , fumez obisnuita tigara, ma imbrac repede ..."uite-ti aia bluza mica si gri" (mami) , ceva rimel si ma plimb dormitor bucatarie nu stiu ce caut... de fapt :) ceasul imi trebuie... "Hai odata ca eu plec e fara 20..." pup pe toata lumea si plec.... (for my dad)