“unde esti cu parul tau precum noaptea in furtuna, cu pletele tale fluturand in bataia vantului, cu ochii ce ascund intrebari, mistere…unde esti cand alergai desculta si praful de pe talpile picioarelor nu te deranja de fel, cand priveai soarele cu admiratie si sarutai de la distanta frumusetea firava a lunii, incercai sa atingi cu gandul gingasia stelelor si te bucurai de zumzetul gazelor si ciripitul pasarelelor…unde esti cu mainile tale care nu statea o clipa gesticuland in stanga si dreapta cand povesteai, ochii ce se mareau de fericire si se ingustau de tristete, unde ti-e lacrima fara de grija ce-ti atingea obrazul fin si rozaliu, unde esti in serile de vara sa te intinzi pe iarba si sa inspiri mirosul teiului, unde esti cand luminai o lume intreaga cu zambetul tau cand puteai sta in ploaie sa o admiri….unde esti cand puneai intrebari fara oprire si raspunsurile nu iti erau niciodata de ajuns, unde esti sa alergi dimineata in bucatarie sa iei in sortul tau fursecuri si sa le imparti copiilor de pe strada…. Unde esti tu care faceai atat de mult in nestiinta si inocenta ta….unde esti tu care cucereai o lume doar cand priveai minunandu-te de orice lucru marunt al vietii de zi cu zi…. unde esti copila de alta data... tu care stiai sa inmoi orice rautate a vietii doar cu o imbratisare....”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu