Ma bucur intotdeauna de El….hm… El… ce perfectiune…. El m-a invatat diversele moduri de a iubi, el m-a invatat ca cele mai frumoase momente sunt cele in care nu vorbesti cu persoana de langa tine dar profunzimea sentimentului o simti ca ti se scurge odata cu sangele prin vene, cum forta sentimentului iti face inima sa iasa afara din piept, sa se auda ca un orologiu ce dangane la miez de noapte. Da… vorbesc de acel sentiment care iti aduce privilegiul sa zbori chiar si fara aripi, sa pictezi fara culori si sa desenezi fara creioane. M-a invatat ce inseamna dragostea adevarata si m-a invatat sa ma bucur de cele mai neinsemnate lucruri ce ma inconjoara, m-a invatat ca dragostea sta in stropii de ploaie ce lovesc frenetic geamul, in firele de iarba inecate in roua, dimineata cand le ating cu piciorul gol …. mi-a aratat ca dragostea adevarata este atunci cand epuizati de atata vorba, stam intinsi pe spate privind stelele iar ochii lui ma fac sa ametesc pierzandu-mi firea. Mi-a aratat ca intensitatea sentimentelor o poti resimti la cote maxime doar cu o atingere de mana si un sarut pe frunte intr-o noapte calda de vara, doar cu o imbratisare stransa privind focul unei tabere in miez de iarna….m-a invatat atat de multe… El…. Perfectul din lumea mea ce cade in plictis….mi-a demonstrat ca uneori visele ce le am cu el ma pot conduce intr-o lume paralela unde pot fi fericita fara sa intalnesc persoane dezamagitoare , m-a invatat ce inseamna increderea… El, strainul ce ma viziteaza in fiecare noapte in visul meu de demult si pleaca dimineata odata cu ivirea zorilor….. De-as intalni pe cineva ca El.... El…strainul din visul meu….
