Viata mi-o vedeam in minutiozitate cum imi trecea prin fatza ochilor ca un film prost la cinema in anii 40’ , cu spectatorii ce n-aveau ce face acasa si vroiau sa iasa din casa , acestia sunt cei ce au intrat in viata mea pt un motiv sau altul , adolescentii ce arunca cu popcorn in capul altora si fac o mizerie de nedescris apoi palavragesc in continuu despre un subiect sau altul sunt spectatorii ce au ramas o perioada, oamenii ce vin pt a rade de altii, inhibatii ce devin dezinhibati cand sunt in haita, pisicile ce se alinta in public si scot ghearele dupa sunt spectatorii ambitiosi ce au ramas sa imi faca viata un calvar, oamenii ce au fost de la inceput si au ramas pana la sfarsit sa stranga toata aceasta mizerie sa stearga scaunele si sa incerce sa faca sa arate la fel ca inainte chiar daca unele parti sunt arse de o bricheta , un brat al scaunului rupt si mocheta murdara ce nu se mai poate sterge sunt oamenii ce au fost si raman o viata langa mine si mai sunt , spectatorii ce au privit filmul si s-au amuzat sau au plans apoi s-au intors la treburile lor sunt oamenii ce au stat un timp pt a-mi imbunatii o anumita perioada, mai sunt cei care au stat au privit si au criticat fara sa stie munca de dincolo de ecrane ,sunt oamenii care au ajutat la crearea a ceea ce vedem pe ecrane care au sustinut cu dragoste , cu emotie si suflet tot ceea ce putem vedea azi si mai sunt oamenii care atunci cand filmul era la jumatate si credeai ca nu mai poti si sustinerea celor din urma enumerati nu iti este de ajuns atunci cand ai simtit ca decorului ii lipseste ceva pt ca ecranizarea sa duca spre ceea ce te-ar multumi... au intrat si au depus cu tine toata emotia si sentimentul dorit care ti-au oferit o mana cand erai pe jos cu scenariul ravasit, scenariul ce il strangeai in brate si il udai cu lacrimile tale de foc, care te-a repus in lumina reflectoarelor .. care se amuza, plange si critica dar in modul bun, care te lasa sa ii plangi pe umar si care te lasa sa ii razi alaturi.... si asa priveam multitudinea de oameni care trebuia sa se perinde prin toata aceasta sala , multimea ce trebuie sa priveasca sa intervina sau sa participe la acest film pt ca el sa ajunga la un final unde toata aceasta multime dispare si raman cei care au fost de la inceput , cei care stiu sa rada si sa planga, cei care stiu sa critice in sensul bun , cei care stiu sa curete chiar si o pata bine ascunsa, cei care stiu sa repare un brat rupt si cei care stiu sa stearga o lacrima fara ca ea sa mai apara.... sunt cei care raman pana ce filmul ajunge la final...
