un alt eu

De-ar fi sa scriu prin cuvinte ce simt…. Ce fac sau vreau sa fac acum… de-ar fi asa mi-ar obosi mainile si ochii ar fi inlacrimati de atata concentrare de atatea litere si ganduri negandite de multa vreme mi-ar reveni si mi-ar strapunge si ultima licarire de speranta. Daca as fi un alt eu si m-as privi pe mine probabil ca mi-ar fi mila, daca as fi un alt eu si m-as vedea pe mine poate as avea apreciere … sau dezaprobare pt fapte necugetate, daca as fi un alt eu si m-as privi in oglinda sufletului meu, probabil as stii sa imi dau sfaturi as stii sa ma destinui , as stii sa sa spun Nu sau sa accept frumosul , as stii sa pretuiesc si lucrurile mici si as ignora valoarea superficiala a celor mari, daca as fi un alt eu si as vedea intunericul din care ma lupt sa ies probabil ca mi-as oferi o flacara sa am parte de lumina , daca as vedea raceala din sufletul meu as incalzi-o sub protectia hainei mele, daca as vedea ura as iubi-o, daca as vedea necredinta as oferi incredere, daca as fi un alt eu si as privi prin prisma mea , mi-as parea un om negativist si mi-as oferi lucruri pozitive, daca as fi un alt eu si as privi prin foile vietii mele as lasa deoparte radiera si as trece zambete cu o penita langa lucrurile minore ce mi-au facut-o frumoasa as scrie solutii langa cele ce mi-au facut-o un calvar, daca as fi un alt eu si as privi marea de oameni ce a intrat in viata mea, le-as scrie tuturor cate un gand bun, daca mi-as privi dusmanii le-as ura fericire , daca mi-as privi pietenii le-as spune cat ii apreciez ca au fost langa mine in momentele bune sau mai putin bune si ca ii iert pt atunci cand m-au uitat, daca as fi un alt eu si mi-as privi familia mi-as dori sa am una asemenea, m-as duce si i-as imbratisa , le-as spune cat de mult ii iubesc si cum nu as exista eu fara ei, daca as fi un alt eu si mi-as privi trecutul si as spune ca sunt o persoana puternica , daca mi-as privi prezentul mi-as spune ca sunt intr-o pasa proasta, daca mi-as privi viitorul m-as indemna sa visez, sa perseverez si sa uit ceea ce a fost.




Daca as fi un alt eu si mi-as privi pesimisul mi-as spune ca acel “ Daca as fi eu “ sunt tot eu dar ce ma privesc din perspectiva lui “daca” …. Si atunci cand subconstientul meu constientizeaza greseli m-as indemna sa il ascult….

priveste...

De te-ai vedea prin ochii mei… ai vedea o mare de iubire invaluita in ceata, ai vedea bratele puternice in care as vrea sa stau seara de seara, ai vedea persoana draga ce imi picura cuvintele acelea fermecate in ureche, ai vedea omul ce imi sadeste dragoste in inima , ce cladeste palate cu ganduri frumoase.





De te-ai privi prin ochii mei, ai vedea surasul strengar cu care ma intampini de fiecare data cand ma revezi, ai vedea ochii neincrezatori atunci cand iti spun ca te iubesc, ai vedea mainile ce tanjesc sa ma atinga cu atata tandrete, ti-ai vedea sufletul de zece ori mai bun si de te-ai privi prin ochii mei, te-ai iubi de o mie de ori mai mult.





De te-ai privi prin ochii mei , de fiecare data ai simti aerul acela rece de munte cum iti invadeaza plamanii si nu il poti cuprinde, ai simti prapastia din suflet si golul acela adancindu-se.





De te-ai privi prin sufletul meu, ai vedea multitudinea de fluturi batand din aripi mai sa imi sparga peretii stomacului, ai simti cum fiecare sarutare si fiecare atingere ma ameteste, ai simti rasuflarea calda ce imi da fiori de placere cand se rasfrange pe gatul meu, ai simti plutind in aer mister si dragoste abia nascuta.





De ti-ai simti prezenta prin spiritul meu, ai vedea senzatia aceea de liniste si protectie de care iti tot vorbesc, ai simti inima batand mai tare de fiecare data cand esti prin preajma si nu mai stiu sa ma comport,.ai vedea cum ma simt copila neindemanatica , neajutorata si inocenta,cum ma simt femeie, ma simt prietena si amanta…





De te-ai vedea prin ochii mei ti-ai da seama ca te iubesc….

Paradisul meu

Ma stranse de mana puternic apoi ma elibera in timp ce imi mangaia incheietura mainii, era atat de fierbinte si rece in acelasi timp, isi uni mana cu a mea , lasand sa i se vada pentru prima oara hexagrama inscriptionata de pe incheietura mainii lui, am atins-o fascinata de frumusetea ei, de mana lui, era atat de imateriala, parca o atingeam si totusi nu o simteam, era ceva inexplicabil , iar momentul memorabil as fi vrut sa il pastrez pentru eternitate, ma intrebam la ce folos timpul, de ce trece atat de repede in cele mai frumoase momente si se misca lenes atunci cand esti indurerat, de ce suferinta poate opri timpul iar fericirea il face sa zboare. I-am privit inca odata ochii involburati in oceanul linistit , ochii linistiti ce ma priveau cu teama de care vorbea mai devreme. Lumina lunii cobora in raze lungi, lasa lumina difuza sa cada peste chipul lui. Ma privea fara vreun cuvant. Intelesesem ca un moment ca acela nu poate fi stricat de vorbe inutile, nu puteam sa patez amintirea lui cu vorbe spuse la intamplare. Stiam ca atunci cand intalnesti cealalta parte a sufletului poti comunica cu ea si fara cuvinte. Ceva al tau te poate intelege si fara ca macar tu sa ii fi spus vreodata ceva. Iar el parea ca imi cunoaste si cel mai ascuns gand. Se apropie in tacerea ce ne cuprinse pe amandoi. Am simtit greutatea ce se aseza peste pieptul meu si nu imi mai dadea voie sa respir. Am simtit vartejul farmecului cum punea stapanire pe constiinta mea, respiratia sacadata o intalnea pe a lui si lavanda imi impanzea toate simturile, mainile ce ii ardeau din ca in ce mai tare ma strangeau cu o forta neintalnita, ma durea si durerea provocata ma facea sa il iubesc si mai tare. Ne-am privit minute intregi sau poate doar o secunda, stateam in inertie si nu imi puteam simti corpul meu material daca atinge sau nu patul de flori pe care stateam. Picaturi reci imi loveau fruntea si obrajii inflacarati de mai devreme deveneau din ce in ce mai reci, imi cuprinse fata intre palmele ude. M-am uitat in sus dintre norii gri ieseau nepasatoare razele lunii si vedeam cum ploaia incepuse spasmodic, iar in linistea clara doar gandurile mai puteau sa fosneasca, doar ploaia cand va deveni o picatura chinezeasca ma va mai putea misca din loc , atunci cand va deveni insuportabil de dureroasa. Mi-a eliberat fata si m-a lasat sa cad pe florile ce ne pastra secretul, lasa murmurul vantului si ploaia ce cadea in stropi gigantici sa imi mangaie fata. Se aseza pentru un moment alaturi de mine. Parea fascinat de tot ceea ce se intampla. Era pentru prima oara de cand il vedeam fericit, ochii ii erau clari mult prea clari, tot pentru prima oara am putut citi in ei, citeam iubire .... si tristete .si frica ma cuprinse ... gandul ca tot acest moment ce ma facea sa plutesc intre real si fantezie se va termina si asta era ultimul lucru care mi-l doream. Am fost intrerupta din orice gand atunci cand el isi apleca chipul imperfect de perfect deasupra mea. Stiam ca daca va mai sta acolo, atat de aproape ma va face sa imi pierd simtirea , nu voi mai putea sa respir , am inchis ochii dar m-am razgandit imediat nu voiam sa treaca totul iar eu sa fi pierdut ceva stiam ca poate nu voi mai avea niciodata parte de un moment atat de magic ca si acesta. Inhalam respiratia lui, lavanda era deja elementul principal al acestui peisaj, am incetat sa mai respir il lasam pe el sa faca asta pentru mine, apoi am simtit fruntea lui rece, cu ploaia siroindu-i prin par atingandu-se de fruntea mea, ochii lui nu ma slabeau o clipa, era ca si cum ma poseda, prin frumusetea si carisma lui, era strainul perfect din paradisul ce mi-l creasem lasandu-mi imaginatia mai libera decat trebuia, si-a atins apoi buzele incet de fruntea mea uda, se apropiase atat de tare...cat valorau aceste momente.... ma privi nesigur ,ii simteam mainile tremurand in timp ce imi maingaia usor conturul fetei, am simtit caldura buzelor lui catifelat peste ale mele, inima inceta sa imi mai bata, respiratia mi se opri, de fapt nu, universul se opri,pamantul nu se mai invartea in jurul axei sale, ploaia incepu sa se reverse mai mult, mai frenetic asupra noastra, luna ne lumina puternic, si mana lui imi cuprinse talia, ma uitasem ca exist, nu mai stiam cine sunt daca am existat vreodata pe pamant sau sunt doar sufletul unui inger fericit.... ma pierdeam in tot ce insemna EL.....

....

“Visul meu nu este decat o ilustratie din cartea pe care sufletul meu o scrie, decat o ilustratie din cartea destinului meu. Cel ce apartine visului meu nu este nici pe departe distrugator. Cu siguranta nu mi-ar face vreodata rau iar eu stiu asta. In nenumarate randuri mi-a demonstrat-o. . Visele mele sunt doar aripile imaginare cu care pot zbura spre cer. Iar el ma face sa pot realiza asta. Iar dupa ce visezi si visul devine atat de obsedant incat ai vrea sa ai mereu somnul imperfect pt a putea aduce in el perfectiunea . Cand visezi totul e atat de bine iar in inima ta nu mai ramane loc de indoieli cu privire la efecte negative.”

acorduri de pian...

ai simtit acordurile de pian cum iti fac rasuflarea sa ti se taie, cum te poarta in vise? ai inchis ochii si ti-ai imaginat vreodata cum te poarta in visul cel mai bun?



imi tresarea inima de fericire si simteam de mult uitati, fluturi cum bat din aripi puternic spargand peretii stomacului... am simtit timpul ce imi era complice in ganduri , partas la iubirea ce imi rascolea sufletul... cu ochii inchisi am ajuns in paradis si visul m-a purtat lin catre dorinta-mi cea mai arzatoare, catre ceea ce nu se impliniste decat prin el, cand vrea el. Am simtit intensitatea visului si imi doream sa raman asa sa nu ma mai fi trezit nicodata. Imaginatia e mai puternica decat orice simt omenesc, e lumea unde totul e creat de mine , unde binele si raul imi sunt sclavi la picioarele-mi desculte, udate de roua cand alerg prin iarba deasa... unde totul se intampla in timpul meu cu totul ireal, totul pana interveni o chitara .... si mi-a produs nesiguranta... interveni destinul , dusman aprig al visului meu... si am intalnit iubirea ce m-a facut sa uit de vise, iubirea ce mi-a aratat pas cu pas realitatea.... hm... realitatea ce ironie a sortii tocmai eu visul... sa intalnesc realitatea si sa fiu profund marcata de ea... am pornit la drum alaturi de ea ... iubirea , promisiuni cate si mai cate .... desarte, minciuni... m-a imbatat parfumul ei... parfum de fericire....nu era defapt mai rau... era parfumul iluziei.... dar nu stiam ...am calatorit mult, ne cunosteam unul pe altul... sau poate deloc.... atatea amintiri in aceasta calatorie.... atatea urcusuri si coborasuri, si eram fericita intr-adevar, pana intr-o zi cand nu mai puteam sa ma avant la fel in calatoriile fara de sens, am cazut si inima mea se facuse bucatele.... intalnisem dezamagirea oamenilor care erau mereu insotiti de masca protectoare.... ce gluma .... prieteni.Cand ajunsesem pe marginea abisului de rautate intalnita, am crezut ca ma va ajuta dar m-a lasat sa cad in gol, si inima mea in bucatele langa mine.... nici inapoi nu s-a uitat .



Am stat tacuta luni intregi privindu-mi inima cum devine incet cenusa.... cum soarele o topea.... si apoi.... am auzit pianul.... ce dulce vis...am inchis ochii, am vazut apropiindu-se ca o lumina.... doua aripi translucide maturau aproape pamantul, s-a aplecat asezandu-se in genunchii sangerii, i-am privit ochii indurerati, mi-a strans bucatelele si mi-a dat inima inapoi.... inima mea statea in palma lui sidefie... am intins si eu mana..... nu am simtit nimic material.... mi-a zambit si i-am raspuns.... fusese singurul care imi redase zambetul dupa luni de chin.... la intrebarea mea .... el mi-a raspuns "ma cheama Speranta"... si am inteles.... el va fi mereu langa mine atunci cand mi-e rau sa bine... si azi cand am simtit pianul intrand ca o furtuna in sufletul meu.... am zarit cine canta la el... ce maini magice il atingeau... era doar Speranta.... de a mai fi ca atunci.... de a nu renunta .... de a gasi drumul spre fericire.... si am simtit din nou de mult uitati ,fluturi ce bateau din aripi spargand peretii stomacului.... si sufletu-mi se lasa purtat... de acorduri de pian....

posedat de imaginatie

Ma bucur intotdeauna de El….hm… El… ce perfectiune…. El m-a invatat diversele moduri de a iubi, el m-a invatat ca cele mai frumoase momente sunt cele in care nu vorbesti cu persoana de langa tine dar profunzimea sentimentului o simti ca ti se scurge odata cu sangele prin vene, cum forta sentimentului iti face inima sa iasa afara din piept, sa se auda ca un orologiu ce dangane la miez de noapte. Da… vorbesc de acel sentiment care iti aduce privilegiul sa zbori chiar si fara aripi, sa pictezi fara culori si sa desenezi fara creioane. M-a invatat ce inseamna dragostea adevarata si m-a invatat sa ma bucur de cele mai neinsemnate lucruri ce ma inconjoara, m-a invatat ca dragostea sta in stropii de ploaie ce lovesc frenetic geamul, in firele de iarba inecate in roua, dimineata cand le ating cu piciorul gol …. mi-a aratat ca dragostea adevarata este atunci cand epuizati de atata vorba, stam intinsi pe spate privind stelele iar ochii lui ma fac sa ametesc pierzandu-mi firea. Mi-a aratat ca intensitatea sentimentelor o poti resimti la cote maxime doar cu o atingere de mana si un sarut pe frunte intr-o noapte calda de vara, doar cu o imbratisare stransa privind focul unei tabere in miez de iarna….m-a invatat atat de multe… El…. Perfectul din lumea mea ce cade in plictis….mi-a demonstrat ca uneori visele ce le am cu el ma pot conduce intr-o lume paralela unde pot fi fericita fara sa intalnesc persoane dezamagitoare , m-a invatat ce inseamna increderea… El, strainul ce ma viziteaza in fiecare noapte in visul meu de demult si pleaca dimineata odata cu ivirea zorilor….. De-as intalni pe cineva ca El.... El…strainul din visul meu….