vis...

Stii tu iubirea mea, cat de mult te-am cautat in minte si suflet... atata timp, stii tu de cate ori mi te-am inchipuit de cate ori te simteam aproape real langa mine, de atatea ori m-am gandit la tine, strajer al viselor mele , de atatea ori ai cantat in surdina la pianul vietii mele, am scris si atatea proze despre tine, mi te-am inchipuit de atatea ori si imaginatia mi se transpunea in realitate si cu fiecare zi imi doream mai mult ca tu sa existi sa fii cel pe care il visam atat de mult... de atatea ori, atatea nopti erai langa mine mangaindu-mi chipul, ce nu ti-l puteam vedea dar inchipuirea mea era doar sentimente si cuvinte monologuri interioare ale mintii mele neprihanite... Mi-aduc si acum aminte de o noapte din viata mea ce o leg strans de tine,” eram intinsa pe neantul de nelamuriri adresat mintii mele obscure si seara ma imbratisa in mantia-i neagra si era cald si frig si ii iubeam protectia… si luna cum imi mangaia trupul cu razele lungi ce se contopeau cu marea de dinaintea mea si strangeam nisipul intre maini el scurgandu-se repejor ca toti acesti ani de atunci pana acum, priveam covorul celest, presarat cu stele de deasupra mea, priveam in gol catre nicaieri si imi doream atat sa gasesc raspunsurile pe care le caut si acum cu disperare in cufarul vietii... si probabil ca in dezordinea din mintea mea nu va fi vreodata totul pus la punct , aud si acum valurile cum se sparg... imi place sa ma transpun deseori in acel moment ca intr-o camera de refugiu... nu era nimeni pe plaja aceea pustie. ... schitez... dar nu iese nu voi avea niciodata atata indemanare sa pot descrie in creion sau culori pale frumusetea naturii... frumusetea marii .. tristetea si singuratea ei... cu luna ce ii tine isonul intr-o noapte minunata ca aceea... si apoi m-apuc sa scriu si imi scriu gandurile si descriu acea noapte... apoi imi scriu durerile, bucuriile , trairile ... eram fericita in singuratatea mea ca aveam ca martor o mare si o luna plina ... o noapte limpede, clara... ... si apoi pe nisipul umed simteam caldura-mi proprie si respiratia sacadata ... si am privit aceea ploaie de vara cum cadea asupra chipului meu si era rece dar fermecatoare.... apoi in intunericul noptii efemere vad doua siluete plimbandu-se in fata mea pe faleza... doi batranei cu parul nins si maini tremurande, impreunate... priveam cu atata admiratie spiritul tanar pastrat de fiecare din ei.... cum el o tinea de mana in timp ce ii facea o usoara pirueta in apa calduta... iar el zambea larg apoi o stranse in brate cu o dragoste ce ma cutremura .... care veni furtuna in inima mea goala.... apoi disparura usor in zare pana cand nu le-am mai auzit glasul indragostit.... atunci am strigat dupa tine sa apari.. am plans si te vroiam mai mult decat orice.... te visam pe atunci mereu si imi doream sa ma tii de mana si sa fii al meu... erai si atunci langa mine si sufletul meu vorbea cu al tau si se rugau destinului sa mi te scoata in cale.... am venerat acel moment de eliberare in care eram stapana marilor urcata pe un dig strigandu-mi singuratatea ma simteam din ce in ce mai puternica... vantul cald imi rasfira pletele lasandu-le sa zboare lin imbracandu-mi spatele gol si ud de picurii mari de ploaie.. am fost o seara regina am fost o seara a marii si de atunci o iubesc mai mult ca oricand sfatuitoarea mea eterna.... dupa momentul meu de refulare .... am privit cum noaptea ma parasea incetisor facand loc luminii sa intrepatrunda... cum luna fugea de soare.... si el trimufator iesea de dupa diguri.... paseam usor pe nisip, mai plina de speranta ca oricand stiam ca esti si vei veni...” Si a trecut ceva vreme de atunci si eu visam inca la tine cu toti oamenii din jurul meu stiam ca tu vei aparea odata....
Nu stiam insa ca ai fost mereu langa mine, nu stiam ca atat de usor te puteam gasi... nu iti stiam chipul ... inchipuirea mea era dupa cum am mai zis numai sentimente si cuvinte, apoi intr-o zi , inevitabilul se intampla am simtit o bucurie stranie intr-un glas de dincolo de receptor... la scurt timp o strangere calda de mana intr-o asemenea seara ca cea mai sus povestita .... si am trecut usor pe aceeasi faleza unde se plimbau doi batranei si ea facea piruete in apa, si mi-ai povestit cate in luna si in stele si noaptea ne era martora si marea ce imbratisa val cu val stanca rece.... si am simtit imbratisarea ta cea fara de intentie atunci ... dar eu stiam undeva in inima mea ca esti tu... te dorisem prea mult , te inchipuiam in fiecare zi... „erai strajerul viselor mele... erai pianul ce il auzeam in surdina vietii mele...” si atunci mi-as fii dorit sa iti sar in brate sa iti urez bun venit in viata mea... dar n-am mai rezistat si intr-un moment ti-am strans din nou mana si tu ai simtit-o ca un fior ce ti-a trecut prin tot corpul, da iubirea mea, acela era sentimentul meu de fericire ca te-am gasit, dupa ce traisem atat cu tine in vis, si m-ai tinut de mana intr-o seara calda ... in locul de mine mult iubit cu nisipul sub picioare si marea alaturi ... si cuvintele nu imi ieseau de emotie caci descoperisem ca visele dorite din adancul sufletului devin realitate... si te-am iubit probabil de la primul tau cuvant , te-am iubit de la prima privire in care ti-am regasit blandetea in ochi... si ne priveau din nou noaptea si marea carcotase.... le-am zambit si multumit ca au fost partase la toata aceasta mana a destinului.... si acum am primit si acea mult cautata imbratisare intr-o noapte rece de iarna.... si acum ai iesit din inchipuire si esti realitate... Si te iubesc acum mai mult decat orice, vis frumos nascut din dorinta-mi ascunsa de a te avea inca de cand nu te stiam.....

feelings...

“Hai ca e 7 deja …” …. Dupa alte 5 min …. “ hai , hai ca e si jumate” … dorm , buimaca … ochii nu mi-i pot deschide ma rog sa vina clipa in care voi atinge apa aceea gheata… sa ma trezesc nu stiu sa merg … scandalos… ce cauta tocul usii in calea capului meu?!... in fine cred ca m-am trezit dar oare dc nu are gust pasta de dinti… hm… probabil pt ca nu am pus si pasta de dinti… Mda ce sa mai zic acum imbracate… “unde mi-e aia mica si gri?” …. “aia mica si gri J) , vezi ca e in spate la tine… “ , hai ca am gasit-o prbl mare eu nu am cu ce sa ma imbrac … intr-un final imbracata , un pic de rimel si … “e fara 20, eu plec nu te mai astept” si iese pe usa … ufff… da-i si alearga din dormitor in bucatarie, nu stiu ce caut… pup pe toata lumea, si plec. “Ai grija la scoala”, “ok , servici usor”
Si incepe…
Grabiti in jurul meu cu fetze triste de vreme imbatranite, strangand in mainile lor ridate de atata munca, manutze mici si fine, rozalii , alergand cu pasi maruntzi catre scoala… ma intreb deseori… cum? Cum sa stie ei sa scrie, sa socoteasca cand ei nu stiu sa grabeasca pasul, cand ei nu stiu sa pronunte bine r-ul?
Trec peste nedumeririle mele de dimineata si plec mai departe, in urechi imi suna asurzitor sunetul unor tobe, chitara bass si ceva pian… ma lovesc frontal cad frumos… si domnul nervos imi striga “nu te uiti pe unde mergi? Asa faceti voi si pe urma tot noi astia mai batrani suntem de vina..” imi adun gandurile si ajung in statie, o imbulzeala de nedescris, si aici sa vezi distractie : “doamna nu va mai impingeti, doamna , nu vedeti ca este aglomerat?” , “d-nshoara ia da-te la o parte sa stau eu jos ca is batran”, un om ceva mia in varsta il tradau firele albe si barba deasa, isi tragea intr-un mod nu foarte discret nasul….OMG!? in fiecare zi aceleasi gesturi doar personajele sunt altele… si ajung… a nu , nu la destinatie… Cobor aerul rece, curentul mirosul inconfudabil de neplacut ma loveste imediat, scot niste bani si cer “ un abonament, va rog.” , eu fata amabila , nu stiu de ce dupa care intreb “este valabil 30 de zile?” , ff indignata caserita imi raspunde rastit “da’ ce dragaaa… ti-ai mai luat tu abonamente si la mai putine zile , astea este abonamentele de 30 de zile” , wtf??? Gramatica ei lasa de dorit mai mult ca sigur a lipsit de la ceva ore de gramatica , in mod normal i-as fi zis vreo doua dar chiar si spre surprinderea mea, mi-am vazut de treaba.
Cumpar ca de obicei ziarul, era si de asteptat nu am castigat nimic la concursul la care particip cu spor , ff fidela nelipsindu-mi nici un cupon… si apoi ca prin minune gasesc loc liber. Ma asez, in continuare in urechi imi suna de data aceasta un pian acompaniat de o chitara clasica din cate aud eu cu toate ca nu ma prea pricep...

“Ninge… vad copilul acela de dupa gard, intr-o gradinita veche de timp uitata undeva in pantelimonul plin de tot felul de etnii,, nu nu va ganditi ca fac discriminari , se uita cu ochii-i galesi, catre capatul strazii… din colt apare el …. Un domn inalt cu pasul grabit , cu ochii blanzi , mainile puternice ii inghetasera in gerul ce domnea cu staruinta asupra strazilor nepoluate ca de altadata, lasa urma adanci in neaua de pe jos, se vedea fericirea pe chipul lui si…. “tatii…” , copila deschide larg poarta si ii sare in brate , educatoarea grijulie alearga dupa ea certand-o , oricum nimic nu o mai interesa venise printul ei , intr-adevar nu pe un cal alb dar o va salva nu va mai sta inchisa acolo va merge cu el si totul va fi bine nimic nu o mai poate atinge acum… mai departe… o vad pe ea… o pustoaica de vreo 13-14 ani ce le stia pe toate de altfel, deh la scoala incepuse sa guste din viciile vietii … neplacut cum e normal asa ceva? … ma uitam la ea si strigam neputincioasa…cand zilele trec insorite asupra anilor ei, cand vremea copilariei se stinge in apus dispare, si lasa in urma praful nepretuit de amintiri, cum putea oare sa fumeze , sa isi distruga de acum visele prin atatea injurii ce le adresa altora , sa isi piarda atat de repede inocenta din privire prin lucrurile poate nu grave dar neadecvate varstei… si reapare el ca prin minune ii multumeam eu lui D-zeu ca venise stiam ca o poate ajuta stupoare ?!! nimeni nu ma aude , in fine… si ma uit la el, ochii I se umplura de lacrimi… se apropie si o ia de mana… ea speriata sterge in graba urmaele de ruj arunca tigara… si minte neinspirat , ca nu facea nimic , de abia a iesit de la scoala… “minteee …” imi urlau in cap cuvintele… ce chestie eram de-a dreptul iritatata. Ma uitam cand la ea (nesuferita!!!) , cand la el … era trist ochii licareau a dezamagire… parka il stiam de o viata mi-era cunoscut… si apoi se intoarse o lua de-o mana si o duse acasa…. Ii pregatise o surpriza … iar ea … ea … ce facea numai impotriva cat de lipsita de suflet era si o uram…. Isi ceru iertare cuvintele fiind insa de prisos….
Apoi plec eram oarecum nelinistita de ce oare doar nu aveam nici o treaba erau doi straini pur si simplu asistasem la o disctutie a doi oarecare… clar am luat-o razna ma certam cu mn nu trebuia sa mai beau atata cafea de dimineata , totusi ceva nu imi da pace… uita-te si la d-nshoara asta cam zapacita undeva la liceu alerga de colo colo in gura mare tipa… asurzitor … de-a dreptul infricosator… era finutza la prima vedere dar Doamne sa te feresti din calea ei … ce chestii pute spune si oare cu ceilalti ce avea radea de oricine … hm ce ea se credea perfecta ?! Gosh !!! sunt indignata… de ce nu pot face ceva ….
Si apoi ooo nuu!!! Din nou e incredibil ceva e straniu … nu poate fi o intamplare…. Din nou el… sau poate… avea 3 fete pe care le lua de la scoala cel mai ciudat era faptul ca acest om imi parea…de fiecare data mai in varsta parca … nu cu mult dar de fiecare data era acelasi… aceeasi ochi blanzi, mainile inghetate de frigul iernii … paii daaa helooo este iarna… si il vad vb cu o doamna “ Dn-ule v-am mai spus , numai probleme de fiecare data aceeasi poveste cu aceleasi personae!” .. oare despre ce vorbeau… el inclina capul, am revazut privirea aceea de mii de ori parca ma urmareste stiam ca ar trebui sa alerg la el sa ii cer iertare… hey dar stai potolita sunt doar niste oameni isi rezolva problemele si singuri … nu am facut eu ceva ca sa imi cer iertare si totusi… am vrut sa ii urmaresc dar disparu….
Hm ciudata chestii mai bn ma ciupesc … poate visez…. Ciup ciup nimik nu visez e real…. Deci clar ii voi zicea tatei sa o lase mai moale cu cafelele de dimiineata ca nu e de mine si surorii mele sa termine cu vb lunga de cu seara … gata clar treb sa ma odihnesc ceva mai mult mai e un pic trece ziua si vaiii de mine!!! Am intarziat la servici… iarasi …:D Hai lasa oamnenii , lasa prostiile la servici cu tine ca déjà ai cam inceput sa iti faci de cap urmaresti oameni pe strada pfff… ce idée sa te duci la omul ala saracu cred ca facea infarct credea ca esti nebuna….
Nu deci asta este imposibil eu sigur m-am trezit ? sigur am plecat? Recapitulam … m-am trezit vesnic la ora 6:45 api spalat, imbracat, machiat , tigara, cafea, cearta cu stai 100 de ore si eu plec nu te mai astept… nu inteleg , omul asta ma urmareste … il vad iarasi vorbind cu o fata cam de 19 ani acum l-am vazut ca prima oara cand o lua pe cea mica de la gradinita , cu ochii sclipind de fericire … fata ii arata o foaie…. O imbratisa o acoperi cu sarutari… ma emotiona scena , scot un servetel, ah era si normal mi-am intins machiajul … si inima mea era plina de bucurie pfff … sunt stupida … stau sa urmaresc lumea , apoi imi vine sa strang pustoaice de gat, apoi plang pt o scena melodramatica dintre un barbat si o pustoaica pe care nu i-am vazut in viata mea … wtf?! (citat sor’mea) asa….
Hai ca plec eu mai departe in drumul meu nu te mai uiti in stanga dreapta la munca cu tine…. Mai mult ca sigur ai intarziat o ora poate 2 ma uit la ceas… mister…. Ceasul… nu este… probabil asta cautam de dimineata…. Intreb… oare de ce toata lumea e imbufnata nimeni nu ma baga in seama … ii las in pace si eu am momente in care nu imi vine sa vorbesc cu nimeni … Doamne ce-i cu tine asa draguta cu toata lumea …. Plec… in drumul meu parca mai lung ca niciodata …. Cerul cenusiu mii de culori in fata mea… cred ca vederea imi joaca feste… si vad numai lume cunoscuta revad franturi si le cunosc … cel putin am sentimental ca le cunosc… si persoanele parca seama intre ele ….nu mai imi simt picioarele… deloc cred ca am sa lesin… nu ,nu , intremeaza-te… “d-nshoara , sunteti bine… d-nshoara…. “ imi rasunau ca prin vis… aceste cuvinte… ma trezesc … cadeau frunzele… oare era toamna? … nu are cum, mai devreme ningea doar … copacii erau déjà dezgoliti , iar acum le vad frumzele cazand, asta e chiar culmea mai bine sun la serviciu azi imi iau un liber , nu ma simt prea bine….
Intru intr-o cafenea… cafea?!! Esti nebuna ?!! nu! Mai bine un ceai … “un ceai de fructe de padure. “ … tanarul ospator era ceva cam ametit … probabil de somn ca si mine… sau poate s-a distrat copios cu o seara inainte cert este ca imi adduce comanda si….. incredibil…cafea… Cafeaa???!!! “am cert un ceai domnule, nu va suparati…” nici nu ma baga in seama si pleaca vazandu-si de treaba lui… am sa vb cu patronul… asa ceva este inadmisibil… dar … mirosul acela de cafea proaspat macinata imi amintea de ceva, ma topea… am luat o gura si inca una… si … “sa ai grija de tine ai bani de metrou?” … vedeam doua persoane poate aceleasi sau poate altele … “da stai linistit…” il saruta pe obraz si pleaca in graba … ochii plini de mandrie acum, mainile ceva mai brazdate la fel de puternice, savurau in continuare cafeaua si tigara, cele doua lucruri nelipsite de dimineata… alaturi de o doamna slabuta cu nasul in vant , mandra I se aseza in brate si il saruta cu dragoste… “ Ma bucuram pt el , pt ei … erau fericiti inima imi batea neobisnuit de repede… si…

“Urmeaza statia Piata Victoriei, cu peronul….” Ah ce durere de cap insuportabila…. “sunteti bine?” “Ce?!” .. nu intelegeam ce se intamplase … dar intr-un final ma lovisem cu capul de bara din metrou…. Adormisem…. Ah ce bine ajung in timp util la munca…. Si oricat de multi mi doream sa imi amintesc ce visasem nu puteam…. Urc scarile … scap de mirosul neplacut… si acum drumul cel lung… interminabil… e frig din nou iarna…. Logic acum eram eu treaza nu mai dorm ca un sa nu zic ce prin metrouri…. Cineva ma opreste si ma roaga sa ii dau 1 leu (scena se petrece in fata magazinului de la care imi cumpar in fiecare dim tigari… vanzatoare asistase la duscutia noastra) …. … de obicei nu stau dar acum ma impresiona atat de tare batranelul acela , parul carunt, se vedea ca nu avea bani si totusi era curat imi cere scuze ca ma deranjeaza, educat… ii dau 1 leu nici eu nu aveam decat 2 lei si el imi spune cu glasul intrerup parca incat in niste lacrimi care nu mai aveau putere sau poate curaj sa planga… “ “….” Privirea lui ma atintea… simt o puternica nevoie sa imi cer scuze ca nu am avut sa ii dau mai mult…. Apoi …. “sa ai grija de parintii tai… sa nu ii parasesti niciodata… eu am 2 copii…. Si nici macar leul asta nu mi-l da sa imi iau o paine….” … emotionant…. Nu am ce zice m-a tulburat discutia….
Dar m-am decis sa nu ma mai abat din drum … pt nimic in lume…. Dar imaginea batranelului imi rasarea mereu in minte… nu stiu dc simt nevoia sa ma intorc… Nimic nu mai era la fel nici cioburile de la sticla de care ma impiedicasem, nici dunga pe care o lasase batranelul pe geamul impecabil al magazinului.... "unde este domnul acela" ... "nu este nici un domn".... scurt .... dadu sa plece si o opresc.. "domnul cu care vorbeam mai devreme , erati chiar langa noi"... "nu am vazut nimic...nici pe tine".... pfff ... groaznic oare am devenit invizibila fara sa stiu... posibil... si apoi din nou .... franturi.... imagini rupte de undeva ca de nicaieri imi rasareau in fata si timpul isi schimba culoare alb , cenusiu, stralucitor , mohorat... si persoanele aceleasi... se certau, se impacau, sarutari, si se opreste totul.... o fata se rastea la cineva probabil tatal ei... ii intoarse spatele si pleca cu cineva.... alt barbat... dupa vreo cativa pasi o revad mai matura cu ochii plansi , inima franta... se intoarse catre acel om.... de prima data.... sunt dusa.... heiii... iar visezi? .... nu nu visez ... pt ca uite... mai am un pic si ajung la munca doar sa traversez strada.... il vad si pe domnul cu covrigii de dimineata, domnul cu ziarele .... apoi tot pe ea.... pe EA?!! ooh my Godness...aceeasi imagine.... el o strangea in brate iubind-o mai mult ca niciodata.... "nu voi mai pleca niciodata de langa tine....", ce bine! acum pot sa imi vad linistita de viata mea.... apoi vad batranelul.... o femeie frumoasa , coborand dintr-o masina ... scumpa dupa parerea mea... cu tocul fin ... o curelusha ce ii imbratisa glezna firava.... parfumul dulce ce il raspandea in jurul ei.... batranelul se indreapta spre ea vrand sa o imbratiseze .... il da la o parte... il imbranceste ... el cade ... plange.... "fata mea.... cand ai devenit atat de rea...."... "am si eu viata mea acum.... descurca-te cum poti..." , se auzi prin demarajul facut in graba.... lua o poza o stranse la piept lui cu drag.... se opri in fata bisericii scoase din buzunar 1 leu... era cel pe care i-l dadeusem eu... cumpara 3 lumanari si le aprinde... printre lacrimi inecate se auzea... "Doamne da-i forta sa depaseasca toate obstacolele vietii , sa fie fericita si iubita... nimic sa nu-i umbreasca frumoasa tinerete... lasa-i calea vietii lina....Amin" apoi se prabusi.... salvarea sosi imediat..... nimeni nu avea grija de el.... era un om al strazii.. ce sa ceri asa se intampla in Romanica noastra draga...La spital o vad pe ea si cealalta fata plangand , cerand iertare pt tot ce facuse.... dar probabil era prea tarziu..... nu , nu mai rezist.... plec si ma asez pe o banca deshid agenda si scriu o scrisoare: "Stiu ca poate nu am fost asa cum ti-ai dorit stiu ca poate nu am ajuns la inaltimea asteptarilor tale, poate ca am fost rea sau neascultatoare, nepasatoare ori indecisa, dar mai stii zilele geroase de iarna in care ma trageai cu sania cand eu inca eram un ghem de om, cand ma legai la sireturi si ma duceai la scoala, cand erai suparat pe mine, dar nu faceai mai mult decat sa ridici tonul, mai stii cand imi pregateai pachetul pt scoala sau ma ajutai la lectii , mai stii ca cum erai mereu aproape de mine la deciziile mari din viata, m-ai ajutat sau m-ai lasat sa vad ce e bine si rau, mai tii minte cand.... ma luai de la gradinita iar eu te asteptam sa ... ma salvezi.... mai tii minte cand m-ai vazut chiulind de la scoala cat de dezmagit ai fost, sau cat de mandru ai fost atunci cand am luat bacalaureatul, cat de trist ai fost cand am plecat de langa tine....si ti-am revaut ochii blanzi plini de bucurie atunci cand m-am angajat... si in fiecare dimineata imi pregatesti cafeaua cu acelasi miros intodeauna...si ma intrebi "ai bani de metrou?"... as vrea sa iti cer iertare pt toate pt zilele in care nu am fost cum ti-ai dorit si sa iti multumesc pt zilele in care m-ai facut fericita, as fi vrut de atatea ori sa iti spun cat de mult te iubesc.... nu nu vreau sa fiu ca fata aceeanu vreau averi sau maisni scumpe, vreau sa am grija de tine te voi iubi toata viata si vei fi cel mai fericit... nu iti promit dar voi incerca din rasputeri sa te fac mandru de ceea ce sunt...." Doamne... iti dai seama cum e posibil acea fata sunt eu .... etape ale vietii mele revazute pas cu pas stiu e anormal cum se poate asa ceva , imi vine sa plang stau privesc aceasta scrisoare pe care am scris-o intr-un suflet si imi dau seama ca am scris tot ceea ce am vazut in cursul zilei de astazi , poate Dumnezeu vrea sa imi arate ceva .... Cu siguranta... Parintii sunt cei ce intotdeauna vor fi langa tine atunci cand tie greu sau bine, atunci cand gresesti sau reusesti si chiar si atunci cand ii parasesti ei raman langa tine.... "


"Hai ca e 7 deja ..." rasuna ecou in mintea mea... o mana calda ma atinge , deschid ochii sunt acasa in patul cald, tata ma trezeste, e dimineata nu am plecat nicicand si totusi visul a fost atat de real si.... imi beau cafea , fumez obisnuita tigara, ma imbrac repede ..."uite-ti aia bluza mica si gri" (mami) , ceva rimel si ma plimb dormitor bucatarie nu stiu ce caut... de fapt :) ceasul imi trebuie... "Hai odata ca eu plec e fara 20..." pup pe toata lumea si plec.... (for my dad)

minte nebuna...

Minte nebuna…

“Mi-amintesc de toate acele momente in care m-am contrazis cu tine minte nebuna,stii doar sunt amibitioasa de cele mai multe ori am castigat chiar daca mi-ai deschis ochii dupa, chiar daca imi vrei binele tu minte nu ai putea sa traiesti niciodata sentimentele pe care le traiesc eu , tu nu ai capacitatea sa traiesti emotia unui “te iubesc”, pentru tine e acelasi cuvant anost, tu nu poti sa accepti fericirea nemarginita atunci cand barbatul iubit te ia in brate... tu te gandesti nebuna minte , daca minte , daca nu e sincer , daca vorbele ii sunt in van si daca toate sunt povesti , “barbati ale cuvintelor maestri”… Tu minte nu te mai incapatana sa zici ca tot ce zici e bine , tu cu consecintele tale, tu cu analiza fiecarui lucru marunt… cum as putea altfel sa am atatea amintiri frumoase daca tu minte nebuna nu ma lasi sa imi traiesc linistea frunzelor ce cad lin intr-o seara de toamna tarzie, daca nu ma lasi sa tremur atunci cand la ureche mi se soptesc cuvinte de iubire pe malul marii cand vantul cald aduce mireasma valurilor ce se sparg de stanci, daca nu ma lasi sa zambesc la luna cand e plina si inconjurata de stele , daca nu ma lasi sa cred ca dorintele mi se implinesc atunci cand mi le pun rugatoare privind la cer. Cum altfel minte nebuna sa imi traiesc dragostea ce-o am. Cum as mai putea simti iubirea din ochii lui si fiorul strangerii de mana , invadarea de emotii a imbratisarii de dinainte de culcare si zambetul ce imi produce mii de fluturi imaginari incercand sa evadeze din-auntrul meu. Daca te-as fi ascultat ca atunci in seara aceea pe plaja ... de tipai la mine sa il indepartez sa nu il las sa imi cuprinda mana sa nu il las sa ma stranga in brate, sa nu ii povestesc viata mea... si am incercat din rasputeri sa fie precum zici dar vezi mi-am luat si eu revansa de cateva ori si ti-am aratat ca nu ai intotdeuna dreptate... de ce strigai sa nu-l mai privesc in ochi si sa nu il mai las sa se poarte asa, ca barbatii doar stiu , hm... “ale cuvintelor maestrii”.. da! A facut-o si bine imi pare ca nu ti-am dat ascultare si am plecat de capul meu spunand ... asta e viata si chiar merita simtita inainte de a-mi vedea in oglinda fata brazdata de vreme... Stii daca te ascultam pe tine nu mai aveam ce am avut pana acum... si am iubit si iubesc... am avut liniste si razboaie interioare , am avut iubire si dezamagiri , pasiune, senzualitate si tandrete, am avut si bune si rele dar de te ascultam aveam o viata monotona , calculata dupa principii si asteptari, dupa valori si fara sanse. Stii tu minte nebuna de cate ori nu te-am rugat sa ma salvezi din atatea situatii si tu ce ai facut ? mi-ai intors spatele.. mda asta ti-am facut si eu si acum as vrea sa ne impacam ... pana la urma facem echipa buna... o inima si o minte nebuna...”

dor de copilarie...

“unde esti cu parul tau precum noaptea in furtuna, cu pletele tale fluturand in bataia vantului, cu ochii ce ascund intrebari, mistere…unde esti cand alergai desculta si praful de pe talpile picioarelor nu te deranja de fel, cand priveai soarele cu admiratie si sarutai de la distanta frumusetea firava a lunii, incercai sa atingi cu gandul gingasia stelelor si te bucurai de zumzetul gazelor si ciripitul pasarelelor…unde esti cu mainile tale care nu statea o clipa gesticuland in stanga si dreapta cand povesteai, ochii ce se mareau de fericire si se ingustau de tristete, unde ti-e lacrima fara de grija ce-ti atingea obrazul fin si rozaliu, unde esti in serile de vara sa te intinzi pe iarba si sa inspiri mirosul teiului, unde esti cand luminai o lume intreaga cu zambetul tau cand puteai sta in ploaie sa o admiri….unde esti cand puneai intrebari fara oprire si raspunsurile nu iti erau niciodata de ajuns, unde esti sa alergi dimineata in bucatarie sa iei in sortul tau fursecuri si sa le imparti copiilor de pe strada…. Unde esti tu care faceai atat de mult in nestiinta si inocenta ta….unde esti tu care cucereai o lume doar cand priveai minunandu-te de orice lucru marunt al vietii de zi cu zi…. unde esti copila de alta data... tu care stiai sa inmoi orice rautate a vietii doar cu o imbratisare....”

spectatori

Viata mi-o vedeam in minutiozitate cum imi trecea prin fatza ochilor ca un film prost la cinema in anii 40’ , cu spectatorii ce n-aveau ce face acasa si vroiau sa iasa din casa , acestia sunt cei ce au intrat in viata mea pt un motiv sau altul , adolescentii ce arunca cu popcorn in capul altora si fac o mizerie de nedescris apoi palavragesc in continuu despre un subiect sau altul sunt spectatorii ce au ramas o perioada, oamenii ce vin pt a rade de altii, inhibatii ce devin dezinhibati cand sunt in haita, pisicile ce se alinta in public si scot ghearele dupa sunt spectatorii ambitiosi ce au ramas sa imi faca viata un calvar, oamenii ce au fost de la inceput si au ramas pana la sfarsit sa stranga toata aceasta mizerie sa stearga scaunele si sa incerce sa faca sa arate la fel ca inainte chiar daca unele parti sunt arse de o bricheta , un brat al scaunului rupt si mocheta murdara ce nu se mai poate sterge sunt oamenii ce au fost si raman o viata langa mine si mai sunt , spectatorii ce au privit filmul si s-au amuzat sau au plans apoi s-au intors la treburile lor sunt oamenii ce au stat un timp pt a-mi imbunatii o anumita perioada, mai sunt cei care au stat au privit si au criticat fara sa stie munca de dincolo de ecrane ,sunt oamenii care au ajutat la crearea a ceea ce vedem pe ecrane care au sustinut cu dragoste , cu emotie si suflet tot ceea ce putem vedea azi si mai sunt oamenii care atunci cand filmul era la jumatate si credeai ca nu mai poti si sustinerea celor din urma enumerati nu iti este de ajuns atunci cand ai simtit ca decorului ii lipseste ceva pt ca ecranizarea sa duca spre ceea ce te-ar multumi... au intrat si au depus cu tine toata emotia si sentimentul dorit care ti-au oferit o mana cand erai pe jos cu scenariul ravasit, scenariul ce il strangeai in brate si il udai cu lacrimile tale de foc, care te-a repus in lumina reflectoarelor .. care se amuza, plange si critica dar in modul bun, care te lasa sa ii plangi pe umar si care te lasa sa ii razi alaturi.... si asa priveam multitudinea de oameni care trebuia sa se perinde prin toata aceasta sala , multimea ce trebuie sa priveasca sa intervina sau sa participe la acest film pt ca el sa ajunga la un final unde toata aceasta multime dispare si raman cei care au fost de la inceput , cei care stiu sa rada si sa planga, cei care stiu sa critice in sensul bun , cei care stiu sa curete chiar si o pata bine ascunsa, cei care stiu sa repare un brat rupt si cei care stiu sa stearga o lacrima fara ca ea sa mai apara.... sunt cei care raman pana ce filmul ajunge la final...

neruda

CINE MOARE?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...