Ma stranse de mana puternic apoi ma elibera in timp ce imi mangaia incheietura mainii, era atat de fierbinte si rece in acelasi timp, isi uni mana cu a mea , lasand sa i se vada pentru prima oara hexagrama inscriptionata de pe incheietura mainii lui, am atins-o fascinata de frumusetea ei, de mana lui, era atat de imateriala, parca o atingeam si totusi nu o simteam, era ceva inexplicabil , iar momentul memorabil as fi vrut sa il pastrez pentru eternitate, ma intrebam la ce folos timpul, de ce trece atat de repede in cele mai frumoase momente si se misca lenes atunci cand esti indurerat, de ce suferinta poate opri timpul iar fericirea il face sa zboare. I-am privit inca odata ochii involburati in oceanul linistit , ochii linistiti ce ma priveau cu teama de care vorbea mai devreme. Lumina lunii cobora in raze lungi, lasa lumina difuza sa cada peste chipul lui. Ma privea fara vreun cuvant. Intelesesem ca un moment ca acela nu poate fi stricat de vorbe inutile, nu puteam sa patez amintirea lui cu vorbe spuse la intamplare. Stiam ca atunci cand intalnesti cealalta parte a sufletului poti comunica cu ea si fara cuvinte. Ceva al tau te poate intelege si fara ca macar tu sa ii fi spus vreodata ceva. Iar el parea ca imi cunoaste si cel mai ascuns gand. Se apropie in tacerea ce ne cuprinse pe amandoi. Am simtit greutatea ce se aseza peste pieptul meu si nu imi mai dadea voie sa respir. Am simtit vartejul farmecului cum punea stapanire pe constiinta mea, respiratia sacadata o intalnea pe a lui si lavanda imi impanzea toate simturile, mainile ce ii ardeau din ca in ce mai tare ma strangeau cu o forta neintalnita, ma durea si durerea provocata ma facea sa il iubesc si mai tare. Ne-am privit minute intregi sau poate doar o secunda, stateam in inertie si nu imi puteam simti corpul meu material daca atinge sau nu patul de flori pe care stateam. Picaturi reci imi loveau fruntea si obrajii inflacarati de mai devreme deveneau din ce in ce mai reci, imi cuprinse fata intre palmele ude. M-am uitat in sus dintre norii gri ieseau nepasatoare razele lunii si vedeam cum ploaia incepuse spasmodic, iar in linistea clara doar gandurile mai puteau sa fosneasca, doar ploaia cand va deveni o picatura chinezeasca ma va mai putea misca din loc , atunci cand va deveni insuportabil de dureroasa. Mi-a eliberat fata si m-a lasat sa cad pe florile ce ne pastra secretul, lasa murmurul vantului si ploaia ce cadea in stropi gigantici sa imi mangaie fata. Se aseza pentru un moment alaturi de mine. Parea fascinat de tot ceea ce se intampla. Era pentru prima oara de cand il vedeam fericit, ochii ii erau clari mult prea clari, tot pentru prima oara am putut citi in ei, citeam iubire .... si tristete .si frica ma cuprinse ... gandul ca tot acest moment ce ma facea sa plutesc intre real si fantezie se va termina si asta era ultimul lucru care mi-l doream. Am fost intrerupta din orice gand atunci cand el isi apleca chipul imperfect de perfect deasupra mea. Stiam ca daca va mai sta acolo, atat de aproape ma va face sa imi pierd simtirea , nu voi mai putea sa respir , am inchis ochii dar m-am razgandit imediat nu voiam sa treaca totul iar eu sa fi pierdut ceva stiam ca poate nu voi mai avea niciodata parte de un moment atat de magic ca si acesta. Inhalam respiratia lui, lavanda era deja elementul principal al acestui peisaj, am incetat sa mai respir il lasam pe el sa faca asta pentru mine, apoi am simtit fruntea lui rece, cu ploaia siroindu-i prin par atingandu-se de fruntea mea, ochii lui nu ma slabeau o clipa, era ca si cum ma poseda, prin frumusetea si carisma lui, era strainul perfect din paradisul ce mi-l creasem lasandu-mi imaginatia mai libera decat trebuia, si-a atins apoi buzele incet de fruntea mea uda, se apropiase atat de tare...cat valorau aceste momente.... ma privi nesigur ,ii simteam mainile tremurand in timp ce imi maingaia usor conturul fetei, am simtit caldura buzelor lui catifelat peste ale mele, inima inceta sa imi mai bata, respiratia mi se opri, de fapt nu, universul se opri,pamantul nu se mai invartea in jurul axei sale, ploaia incepu sa se reverse mai mult, mai frenetic asupra noastra, luna ne lumina puternic, si mana lui imi cuprinse talia, ma uitasem ca exist, nu mai stiam cine sunt daca am existat vreodata pe pamant sau sunt doar sufletul unui inger fericit.... ma pierdeam in tot ce insemna EL.....
