creare, imbinare, dezbinare

Conditia omului intru extistenta sa, e aceea de a se crea singur. Chiar de avem tot felul de carti in care gasim legende prin care misticismul, neantul, Dumnezeu, alte forte nepamantesti sau pur si simplu o mama ne creeaza, noi pornim propria noastra creare inca de cand ne nastem. Cream dorinta de afectiune, cream vise, cream dorinte, cream idealuri si astfel incepem si ne cream pe noi. Dar mai stim atunci cand ne cream adulti, sa discernem intre fantezie si realitate?

Am inteles ca suntem produsul a ceea ce actionam mai mult decat a ceea ce gandim. Am inteles ca noi suntem cu totii niste artisti cu o imaginatie bogata sau mai putin bogata. Unii vad opera vietii lor ca pe un lucru simplu, ei creaza simplu, iau ca atare varsta si deopotriva sunt subjugati societatii sau prejudecatilor, principiilor altora.Iau din natura si din oportunitati ceea ce le este usor sa manevreze, cand sunt copii, se multumesc sa treaca clasa sau poate invata prea mult doar pentru ca asa trebuie, apoi isi gasesc un loc de munca, tot pentru ca asa trebuie, o sotie/un sot cu care raman toata viata, pentru ca asa trebuie, asa e firesc, urmeaza cursul asta si nu se folosesc prea mult de imaginatie. Constata doar la un momentdat in viat,a dar atunci sunt la fel de neinspirati, batrani, procrastinatori.

Mai sunt cei care au imaginatie peste limita de bogata. Doar ca ei creaza in asa fel incat sa fie nefericiti. Incep prin a se gandi atat de mult cum sa faca un tablou cat mai frumos, spectaculos, in care va gasi fericirea suprema incat atunci cand li se intampla chiar sa aiba clipa de o astfel de fericire isi incep opera, creeaza incontinuu fara pauza ca un sclav pe plantatie tot felul de ganduri care sa ii raspunda lui nu stiu carei intrebari create tot de el pentru care primeste raspunsuri pentru care nu e multumit, evident si de aici genereaza tot felul de alte mici schite si tabloase cu astfel de nedumeriri si indoieli ale sufletului. Se oboseste singur in permanenta, apoi se trezeste intr-o zi gol caci cineva l-a lasat balta cu toata creatia lui, de care evident nu mai are nevoie acum, caci muza acestora a disparut si lucrarea nu isi mai are rostul. Plange langa toata munca sa apoi intr-o zi razvratindu-se urla si tipa aruncand, trantind si distrugand tot. Se calmeaza in momentul in care isi gaseste o noua muza cu care se simte fericit pana in momentul in care realizeaza ca e fericit si incepe a se gandi din ce in ce mai mult....

Categoria "Mari creatii" sunt cei care isi creeaza fara sa isi dea seama o proprie lume, in care de cele mai multe ori ei sunt foarte subjugati si batuti de soarta, isi plang de mila, se victimizeaza in ei,sufera de mania persecutiei, au impresia ca nu vor fi niciodata fericiti caci fericirea nu e de ei, ca nu stiu sa fie fericiti, ca nu pot accepta, ca nu au incredere,ca nu stiu ce vor,nu sunt multumiti niciodata de tablourile lor, creeaza in permanenta stari negative si orice moment frumos ii face sa se gandeasca numai la sfarsitul acestuia, sunt oameni care nu se mint singuri, pur si simplu ei sunt prea lasi, mult prea lasi incat nu numai ca nu sunt in stare sa iubeasca in general viata, ei nu stiu sa se iubeasca nici macar pe ei, sa fie mandri de ei, nici macar cat sa stea la limita bucuriilor marunte. Ei traiesc plan, tern, desi poate au impresia ca trec prin lucruri extraordinare, nu pot crea balanta in care sa puna ceea ce fac ei pentru ei si cat se chinuie sa arate altora. Nu stiu efectiv ce sa faca cu toata abilitatea asta de a crea, sunt artistii neintelesi, neintelesi de ei insisi. Acestia sunt ei, nu se ajuta, ei doar creeaza stari in care se afla. Din jalnica lor trezire nici nu vreau sa imi inchipui ce tablou maret ar iesi.

Categoria haotici, care creeaza de nebuni incontinuu, sar de la una la alta, nu au un anume stil, nonconformism suprem, tablouri facute pe baza unor sentimente amorfe. Creeaza in permanenta sentimente, sunt viciosi, vor in permanenta sa simta ceva dar nu stiu exact ce, se bucura cand simt si creeaza o intreaga lume bazata pe acest sentiment, pe care o structureaza prost, mult prea prost caci arata toate secretele talentului sau, iar ceilalti vin si doar fura ceea ce a creat el. Dar el e un artist idiot convins, continua cu pasiunea sa, sa traiasca in toate starile pe care le-a descoperit si pe care ajunge intr-un moment sa isi dea seama ca de fapt si le-a adunat pe toate in fata si astea ii sunt propriile muze, cand le are pe toate odata, creaza ganduri incontinuu. Ganduri despre toate starile si le schiteaza in fel si chip, unde s-a pierdut si de ce opera sa, nu ii pare completa, pana intr-o zi cand se trezeste fara ea. Atunci se aduna si creeaza din nou, faureste din amintiri, sageti otravitoare si sabii stralucitoare, asteptand clipa in care le va putea folosi. Acestia sunt ei, niste prosti, caci pasiunea pentru creatie e atat de mare incat nimeni nu il va putea opri vreodata sa o faca.

Sau cei care sunt atat de inocenti mereu, creeaza numai frumos in jurul lor, numai voie buna si incanta cu zambetul lor naiv, cu fericirea debordanta, deseneaza drumuri perpetue cu flori pe margini si curcubee peste poduri pe care stau indragostitii si se saruta. Creeaza vise pe care si le indeplinesc caci ei nu se gandesc ca opera nu le va iesi, iar daca se intampla ca din rautate cineva sa le-o strice, o ia bucuros si o repara, caci isi iubeste munca de om talentat, de pictor, sculptor, inventator, inginer, poet, narator al vietii sale, toate la un loc. Creeaza pasiune in pasiune si iubire in tot ceea ce atinge. Creeaza o poveste din tot si intalneste mereu oameni care il face sa reflecteze la urmatoarea sa lucrare. Acestia sunt cei mai frumosi dintre toti.

Si cel mai rau: Amalgamul. Toate tipurile de "Creatori", intr-unul singur. La modul in care ei creeaza, nu vreau sa ma gandesc, e mult prea extaziant si durereos, deopotriva. Doar un lucru stiu, cand vor avea destula experienta, se vor delecta in fata unei opere pe care ar putea fi invidios chiar si Rembrandt sau chiar si Gaudi, caci sunt convinsa ca sub acest tablou va sta o constructie absolut solida cu foarte multe detalii,mai ceva decat Sagrada Familigia, pe care numai un cunoscator le-ar putea vedea. Sa ne intelegem, asadar, am inteles ca oamenii creeaza o situatie, imbina persoane, le/se implica apoi munceste necontentit pentru a dezbina. O epopee...