Apoi am tras pe mine o pereche de blugi, un tricou cu mesaj sugestiv 'The end' si am pornit la drum. Nu stiam unde ma duc si nici de ce ma duc, stiam doar ca nu sunt fericita stand in casa si urland in mine, am invatat ca nu trebuie sa mai ramai in locul in care incepi sa te simti nefericit. Mergand in drumul meu am realizat ca eram fara directie exact cum sunt si in viata ca ma gandeam cu disperare ca cineva ma va lua de mana si imi va spune "Asta e capatul suferintelor tale. Treci dincolo de drum, acolo va fi un nou inceput." dar nu a fost asa. Am ajuns intr-o cafenea draguta unde am baut o cafea cu iz de amintiri si muzica te ducea cu gandul catre fericiri marete, a fost o incantare, am citit, am scris, m-am imprietenit cu oamenii. Si mi-am adus aminte "Dolce far niente" (placerea de a nu face nimic), asa spunea Liz protagonista unei carti pe care am citit-o, carte draga mie caci in ea e o parte din mine, cumva cineva mi-a daruit-o intr-un moment in care aveam nevoie de ea, nu am citit-o cand am primit-o ci la scurt timp dupa. Nu imi venea sa cred cat de dependenta sunt de oameni. Dupa vreo 4 ore suna si telefonul.
-Ce faci?
- Nimic si e atat de bine, nici macar nu ma simt vinovata.
- Bravo. Iesi din "nimicul" asta al tau pe care oricum nu il inteleg si ne vedem la 8?
- Stau asa bine...
- Si dupa ce faci?
- Ma duc acasa.
- Daa du-te in camera aia ta si mori mai departe in tine. Esti o fantoma, te urasc! Acum vin si te iau, nu ma intereseaza, sau misca-te incoa la 8.
(asta e ea, acelasi stil incurajator ca si al meu. E posibil sa mori dar fa-o cu prestanta ce naiba)
- Ce facem?
- Bem o bere, ne uitam la lume cum iti place tie si toate prostiile.
- Ok si pe urma plecam da?
- Aham.
M-am intalnit cu ea, in general ne vedem cumva doar in momente critice ca astea, si ea era intr-o stare similara, am vorbit vreo 2-3 ore de una, de alta (iarta-ma),iar eu ma uitam in josul strazii sa ii vad mersul, sa vad ca e ok ca sa ma pot elibera cumva sau doar sa imi hranesc starea. Mi-a atras atentia de cateva ori ca ma pierd si ca asteptarile m-au omorat. Ma uitam la oamenii care treceau grabiti umblau pe sub felinarele unde odata in locul tigarilor mentolate, paarfumate, jeans-ilor, fustelor stramte si mult prea scurte, injuriilor si cheilor de la masina rotite pe deget, erau candva oamenii pe care ii ador, galanti cu joben aduceau flori domnitelor care purtau umbrele din dantela si se faceau ca sunt total dezinteresate, iar ei stiau ca trebuie sa lupte pentru ele, cat au coborat standardele in zilele noastre, chiar si ale mele uneori. Am asteptat degeaba in sufletul meu, nu a venit .....dar in schimb in josul strazii, vesel ca intotdeauna, un pic cam grasut dar intotdeauna dispus sa ajute, impreuna cu o fata si un tip putin mai in varsta urca vesel gesticuland de zor asemenea unui italian. I-am facut cu mana si m-a vazut imediat. Am facut cunostinta cu ceilalti doi.
- Hei ce faci eroino? (m-a vazut cand ne-am cunoscut in actiunea unor opere de caritate. De atunci sunt eroina lui )
- Bine sa zic asa.
- Pe dracu! Arati ca naiba! In seara asta iti revi, iti fac eu perfuzii mici de 50. (ma uit la el si nu se potriveste fizicul cu ceea ce zice. E mult prea gras si o figura destul de fioroasa, abia acum il observam asa bine, de vreun metru nouazeci, ma gandeam, ar putea sa ma ia intr-o mana si sa fuga cu mine, ca pe o gantera)
- Perfuzii de 50? Esti fenomenal. Am incercat si noptile trecute dar nu mi-a iesit.
- Pariem?
- Nu mai am ce sa iti dau. Mi s-a luat totul.
- Imi dai prietenia ta neconditionata, aia care stiu ca e acolo si apoi faci sex nebun cu mine, simt ca esti capabila.
- Dar nici nu esti direct! Treaba cu prietenia este diametral opusa de treaba cu sexul.
- Pai nu, esti un prieten atat de bun incat faci asta pentru un prieten grasut care si-a pierdut speranta. (isi pune privirea de catelus)
- Hai valea! Multumeste-te cu prietenia ca altfel ti-o suflu cum sufla lupul casa purcelusului.
- Bine, bine. Eu te perfuziez, te anesteziez, si cand mai ai un pic de suflare te duc acasa sa dormi, nebuno care te autodistrugi.
Si asa am ajuns 5 oameni intr-o seara de sambata in acelasi loc, la aceeasi masa, impartind si impartasind pareri, povesti, amintiri de viata , de prieteni. Fiecare dintre noi radea cu gura pana la urechi dar in fond fiecare dintre noi avea o mare durere : relatii terminate dupa 9 ani, relatii oarecum incercuite fara iesire in care ei se iubesc dar totusi exista o alta ea, un alt el si cum nu ar fi de ajuns mai sunt si copii, frustrari de 40 de ani unde pierzi totul din prostia ta si ramai cu bani realizand ca acum nu mai sunt atat de valorosi, situatii in care te-a adus viata sa iti dai seama ca ai trait in propria minciuna si acum abia inveti sa traiesti pentru tine, neincredere in oameni, teama ca nimeni nu te place. Cam astea erau povestile noastre, toti le stiam si nici unul dintre noi nu mai vorbea totusi despre ele, ne multumeam ca suntem toti acolo. Am fost cumva mai multe generatii la aceeasi masa si totusi la baza cu totii aveam cam aceleasi probleme. Am filozofat pana pe la 1 cand vinul baut incepuse deja sa isi faca efectul. Am intrat in club la un moment dat. A fost pentru prima oara cand nu m-a interesat ca sunt pe tenisi, e atat de bine sa nu ai tocuri, e atat de bine uneori sa fii tu pe picioarele tale. Mi-am revazut doi prieteni vechi, barmani, au sarit peste bar cand m-au vazut urcata pe scaun dansand cu patos pe "I want to break free", apoi au urmat serii de shoot-uri din partea lor, de revedere, de la revedere ca unul dintre ei pleaca din tara, apoi ne-am asezat toti pe bar si am cantat cat ne-au tinut corzile vocale "One day baby will be old...." .M-au coplesit cu atentie. S-a uitat tot clubul la noi. Am descoperit ca te poti imbraca cat de pompos vrei tu, nu conteaza. Lumea se uita cu invidie si barbatii si femeile deopotriva. Isi doreau dezinhibarea mea, atitudinea mea, libertatea mea, libertatea de fi eu, a fost atat de bine sa dansez fix cum am avut chef, cu prietenii astia pe care ii am si care nu m-au parasit in zilele astea in care am fost si probabil voi fi in continuare o ciudata nebuna, usor schizofrenica care vorbeste cu ea insasi si isi face un altar cu idealurile ei la care se inchina in permanenta. Am fost aseara atat de dezinteresata de ce-ar putea zice altii. Pana la urma la ce ma ajuta?
- Ce dracu le faci de se uita asa?
- Nu te ingrijora asa e ea. Asta face intotdeauna. E o nebuna danseaza sa ii omoare pe astia si pe ele.
- Nu fac nimic, tocmai chiar sunt imbracata zici ca ma duc sa joc tenis de picior, machiata nu sunt. Port cu toata mandria in schimb dezinteresul si neincrederea in oameni.
- Sa mor, tu esti filozoafa chiar si la 2 dimineata?
- Mereu!
Am deranjat cateva domnisoare ale caror iubiti se uitau catre mine. Nu se uitau la mine de fapt ci la o femeie salbatica, pasionala, fara inhibitii care e singura cu prietenii dupa ea si nu are nicio obligatie. E doar fantezie. Dupa cum ziceam, domnitele rujate s-au cam speriat cand au vazut ca pierd din atentie si una dintre ele a facut greseala sa ma traga de mana, in secunda doi am sarit peste masa ce ne despartea (avantaj tenisi, dezavantaj tocuri) si m-am trezit doar ca ii tineam mainile la spate iar ea urla, moment in care mi-am dat seama ce fac. Iti dai seama pana unde duce impulsivitatea mea? Nu stiu de ce am reactionat asa. Saraca fata doar isi apara teritoriul.
- Mi-ai aratat ca esti desteapta. Multumesc ca nu m-ai dezamagit.
M-a luat pe sus si m-a urcat inapoi pe scaunul unde dansam, apoi a fost tort, ziua cuiva, ne-am imprietenit si lipit la tort, apoi o bataie cu niste cuburi de gheata, iar in toata valtoarea asta, ametita de-a binelea spre 4 dimineata eu stii ce faceam?
Prietenul meu mi-a demosntrat ca intr-adevar ma poate lua intr-o mana si fugi cu mine pe la 5 dimineata. M-a luat cum ai ridica o floare dintr-o glastra (una beata) si m-a dus la taxi in timp ce eu dadeam din picioare rasfatandu-ma ca vreau inapoi.
- Am castigat pariul.
- Nu!
- Ce nu? Ti-ai vandut sufletul gata. Prietenia ta e acum a mea pentru totdeauna.
- Era si inainte si acum cu atat mai mult.
- Eroino! Sa ai grija de tine ai inteles? Nimic in lumea asta nu merita suferinta ta. Fii asa cum stiu eu ca esti.
- Multumesc. (am zis cumva cam impleticit si in reluare ca in Matrix. L-am vazut indepartandu-se pana a ramas un punct in urma mea)
Nu stiu cum a fost drumul spre casa, Stiu ca la un moment dat taximetristul se uita la mine si ma intreba daca am de gand sa cobor. Mor de ras, M-am simtit rusinata dar in acelasi timp mi-am dat seama ca eu nu am trecut prin asta, intotdeauna mi-am impus sa fiu altfel, sa nu vada lumea, ce-ar spune ai mei. Cui dracu ii pasa? Am fost fericita ieri ca am prieteni, chiar daca sunt ca mine, ei nu isi plang atat de mila. Am un prieten care si-a pierdut un picior, il admir enorm ca el munceste in continuare, ca rade, are prieteni, o iubita extraordinara, am un prieten care e bolnav dar totusi rade, se bucura de tot ce il inconjoara, am prieteni cu familie care si-au pierdut job-ul si au supravietuit, am prieteni care si-au pierdut casele, si-au pierdut persoane dragi in accidente tragice, si mai sunt restul oamenilor, unii orfani, unii dorm pe strazi, cat de cruda e viata? Foarte! Si totusi cu mine a fost indulgenta, trebuie sa invat sa ma impac cu mine, trebuie sa invat sa ma iubesc caci asta e singura forma pe care nu o stiu.
Am coborat din taxi si am urcat cantand de nebuna, am luat-o pe scari, am alergat, nu pentru ca as fi vrut sa ajung acasa mai repede ci doar sa prelungesc ajungerea acasa. Am deschis usa, am intrat in camera si ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca am deschis larg geamul si m-am trantit in pat. Apoi m-am trezit asa, a fost un fel de deja vu. M-am trezit atat de odihnita desi am dormit 3-4 ore.
Ah si mi-am dat seama ca pe abdomen am o mare inima desenata, taiata, ca semnul interzis cu un mare NU pe ea. M-a bufnit rasul. Mi-am adus aminte ca la un moment dat am scos rujul din geanta si ne-am rujat toti, mi-am rujat barmanii iar prietena mea mi-a ridicat tricoul si mi-a desenat asta in timp ce astialalti cantau de nebuni "You're simply the best...".
Azi ma bucur de viata, ma ridic si plec. Unde? Nu stiu. Urmeaza sa descopar :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu