Dezleaga-mi mainile de trecut
Sterge-mi zambetul asta sinistru si mut
Vindeca-mi genunchii goi, cicatrizati
Loviti de timp, de erori magistrale, tiranizati

Desfa din dor cu dor
Aceasta masca de actor
Iarta-mi absenta, ignoranta, pieirea
Ascunde toate relele, imagineaza-mi trairea

Si sa vorbim apoi de timp, de timpul tau, de timpul meu
De timpul nostru, e atat de greu,
Sa picuram in taina noptii o sclipire
Sa fii al meu, sa fiu a ta…ce nemurire…

Lasa-ti zambetul sa alunece lin, pic cu pic sa-mi inunde sufletul. Zavoreste in tine toate tainele visului meu, atinge-mi gandul pierdut cu o sclipire, de azi, de maine. Fii visare si cantec de dor, fii raza zorilor ce frange noaptea din mine...fii cuvant decis si ferm, refa eu-l acesta stingher. Zideste perete de magie intre noi si lume, schiteaza mireasma cu iz de iasomie in drumul vietii mele. Sadeste un nou eden in monotonie si canta-mi surasul unui copil abia nascut. Ilumineaza o calea abia descoperita cu fir de matase pe margini nedefinite. Viseaza cu mine visuri marete, indrazneste un imposibil, posibil in mine....cladeste palate cu printi si printese, intoarce-ma'n basm o vreme, un timp. Destainuie frumosul din propria-mi lume, cu pasnice sclipiri ale trecutului maine. Fii doar o noapte intr-o calduroasa vara, amintire pierduta in ziua de toamna. Pasuieste-ma o ora in lumea-mi boema sa dansez un dans de gratie elenna. Picura-mi stele in priviri, sa simt sclipirea unui moment cum altul n-ar fi. Trezeste-ma captiva in propriul meu vis. Doreste-mi sa plang, lacrimi de roua, de fericire continua, nu o opri. Lasa-mi copilul acesta din mine, sa rada, sa cante, vreau asta ca zestre. Atinge o coarda din harpa aceasta, fii inger sau demon, fii o poveste...

Depravare sociala....

Uman...s-ar spune din vremuri de cand lumea ca am fi niste animale sociale, animale al caror creier s-ar spune ca trebuie sa functioneze la o capacitate mai mare decat restul mamiferelor...dar observ cu stupoare pe zi ce trece ca de fapt suntem atat de similari cu bunele noastre necuvantatoare...nu stiu de ce mai mir oricum e dovedit stiintific ca de la verisoarele noastre primate incoace marimea creierului nu s-a modificat DELOC...ah bine fie, ceea ce ne da gradul de superioritate sunt cei doi lobi frontali ce ne lasa sa gandim si sa percepem harti... oamenii reactioneaza prin violenta, santaj, ipocrizie, furt, scenarii, ascunsi, cu sange rece uneori...aici diferentele, ca animalele reactioneaza pe fata, le enervezi te maraie, le superi, te ataca...nu isi fac un plan marsav ca tu sa poti cadea in nu stiu ce capcana psihologica si sa nu mai stii cum sa iti repari cicatricile dupa...asist la denigrarea societatii pe zi ce trece, neputincios om de rand, cum as putea schimba lumea...mai intai sa ma schimb eu, dar cum poti schimba ceva ce e in natura ta umana...uman, straniu si trist caci uman ar trebui sa aiba o conotatie destul de puternica si fixa pe cand uman in ziua de azi e sa lasi copii fara vina pe strazi, fara viitor, sa lasi batrani ce au muncit o viata sa nu aiba dupa ce bea apa, sa lasi tineri cu facultati si grade inalte in anii de scoala sa munceasca pe cativa lei pentru unii care au castigat bani usor si nu se vor ridica niciodata la gradul lor de inteligenta ...ce e uman in ziua de azi? unde e recunostinta in zilele astea...de ce noi cei umani si cu capacitati nebanuite in ale gandirii nu putem multumi niciodata pentru ceea ce avem, nu suntem niciodata in stare sa constientizam plusurile din viata noastra, de ziua in care ne trezim pentru ca am mai apucat una sa o putem trai, pentru banii pe care ii castigam prin munca noastra, pentru oamenii ce zambesc cand ne vad, pentru ca stim ca suntem iubiti, pentru oamenii carora le zambim, pentru ca avem cui sa intoarcem iubirea, pentru familie caci avem unde sa ne intoarcem in fiecare zi si nu stam singuri intre patru pereti, pentru umarul surorii pe care poti plange uneori, pentru bratele parintilor ca sunt alaturi de noi si niciodata nu vom stii sa ii apreciem la nivelul la care ar merita sa fie apreciati, pentru oamenii pe care ii intalnim, pentru razele soarelui, pentru stelele de pe cer...pentru simplitate....

Draga Domnule "Timp"...as vrea sa vorbim un pic despre cum faci tu lucrurile sa se intample, si sa iti aduc la cunostinta "draga domnule" ca furtul in lumea noastra se pedepseste, iar si iar, de fiecare data cand furi, la nesfarsit....stii..... as vrea sa trimit politia tineretii sa te caute si s te judece....judecatorul cel mai tanar cu putinta, sa te inchida pe viata. Nu! Pentru eternitate sa te inchida, dar sa te inchida in momentele cele mai frumoase, atunci cand realitatea este mult mai frumoasa decat orice vis, sa te inchida cand oamenii sunt  fericiti si se iubesc, sa te inchida cand copiii se joaca, cand batranii se bucura de iubirea nepotilor, sa te inchida intr-o sfera a universului sa nu mai gasesti drumul spre noi. Sa te poti odihni si tu draga domnule, ca poate ai obosit atat amar de timp sa furi de la noi....oare tu nu stii ca noi avem doar cativa ani de viata, ca ei nu ne ajung sa facem tot ce ne-am propus, ca nu apucam sa ne indeplinim visurile, ca nu ajungem acasa de sarbatori, ca atunci cand ajungem nu ne mai putem bucura asa cum trebuie de ele, ca nu mai apucam sa le spunem celor dragi cat de mult ii iubim, ca nu ne mai lasi nici putinul timp in care sa le facem bucurii, ca nu ne lasi sa ne bucuram de fericire, caci vii si derulezi mult prea repede fiecare clipa minunata de care avem parte, de ce esti tu draga "Timp" atat de siret cu noi?....nu te-ai saturat tu sa te urasca lumea....sa fi tu atat de nerecunoscator pentru tot timpul de pana acum, timpul meu, ce ti l-ai insusit....hai gandeste-te putin acum in vremea asta de sarbatoare, te rog, fii mai bun dragul meu "Timp" si te rog macar sa atipesti putin in clipele cand voi fi cu ai mei, in clipele cand voi avea inima plina de fericire, in momentele cand mama face sarmale si prajituri si toata casa miroase a spirit de craciun, cand tata apare in prag rosu in obraji cu zambetul pe buze si ne ia in brate, in clipele cand voi bea o cana de ceai fierbinte in care se vor scalda cateva bucatele de mar cu iz de scortisoara, in compania surorii mele, atunci cand voi ciocni un pahar cu ai mei si ne vom spune la multi ani, te rog atipeste un pic cand le spun cat de mult ii iubesc si cat inseamna pentru mine, opreste-te atunci cand voi simti caldura unei inimi dragi si imbratisarea calda ....bataia cu zapada....opreste-te te rog, impiedica-te putin cand va ninge ca in povesti si eu voi fi acolo tolanita, asteptand mana calda ce o va cuprinde pe a mea....dar pana atunci te rog, adormi putin cand vor canta colindatori, adormi putin cand oamenii sunt mai buni unii cu ceilalti, adormi putin de sarbatori.....

Unde se duce dragostea?

Cand doi oameni se despart...unde se duce dragostea? Ciudata e intrebarea...stai si te gandesti obsesiv la lucrul asta...eu una da...si sa o luam cu inceputul.... cum treci pe langa persoana aia...si ii dai sau nu atentie...apoi incep gesturile si vezi licarirea privirilor....apoi fiecare incearca din rasputeri sa se ridice la asteptarile celuilalt si te indragostesti si fluturii mai mai ca o iau razna inlauntrul tau si ai impresia ca inima ta bate atat de tare cand il vezi, incat ai impresia ca o va auzi, sau poate va iesi din piept, fugind nemaisuportand atata fericire...caci stii, oamenilor nu le e dat sa suporte fericirea adevarata mai mult de o clipa....si incepi si cladesti si construiesti impreuna cu celalalt, nenumarate, vise, sperante....si cand crezi ca traiesti cea mai spectaculoasa poveste de dragoste, se duce tot....se sting amandoi...pe rand sau impreuna...deci oameni buni... Unde naiba se duce dragostea?!?!? Nu inteleg....este portionata oare pentru fiecare, si lacomi fiind nu stim sa o dozam, si ne imbatam cu ea in primele luni atat de tare ca apoi sa ne oprim si intram in sevraj apoi in coma, ca dupa, sa ne trezim si sa ne dam seama ca suntem goi inauntru, ca au fugit demult si fluturii si iepurii si toate animalutele alea dragute si miscatoare ce cutremurau intreg eu-l nostru...si esti blank...flasc...un vid nemarginit....si vrei cu disperare, cand realizezi, sa sadesti din nou in gradina aceea a edenului propriu tot ceea ce aveai...pomisorii, vrabiutele , leaganul, paraul, casa voastra, veranda, toate florile, aleea pavata, felinare pe margini, copiii vostri imaginari care alearga prin curte si tipa "mami, tati!"...si plangi si urli in tine ca un drogat nebun de dor, de dozaj...in sevraj...am zis corect...si apoi....apoi simti un vant rece, intri cum ziceam in coma...si stai asa nemiscand un deget in relatie...nu mai faci nimic...auzi tot dar nu poti reactiona, ai vrea sa schimbi dar esti secatuit de ganduri si putere si pe celalalt il simti...la fel...si atunci intra el in starea aceea de sevraj....sau poate a depasit-o si e in coma cu tine...nu mai aveti nici macar strada pietruita...un vant puternic a daramat totul...si esti treaz din nou...in lume noua, ti-aduci sau poate nu aminte...sau poate nu mai vrei, nu stii cum ai ajuns aici...esti gol...gol de tine...imbracat in amintiri ce nu isi mai au rostul...si esti resemnat...tu cu tine...e ploaie, e atat de ud...si te tarasti inspre un zid ce-l ai in fata...intrezarind printr-o infima crapatura....o mare de frumos dincolo de el....si esti ca un nebun ce vrea sa scape din azil...incerci sa il sari dar e mult prea inalt....incerci sa il darami dar e mult prea solid, incerci sa spargi dar e prea dur.....apoi iti dai seama ca de fapt trebuie sa cladesti iar si iar o scara ce te va trece dincolo....si o iei de la capat...fluturii te coplesesc,animalutele zburda pe langa tine, iti creezi iar vise....iar o casa cu alee pavata, cu felinare, cu leagan , cu flori, cu copii ce striga "mami, tati!", doar personajul se schimba....Vicios nu? Dar totusi, dragostea....unde se duce dragostea?! Sau poate precum pasarii phoenix...moare si din cenusa se naste o alta dragoste....?

Circle of life.....

"Stella şi Norman s-au cunoscut la o petrecere dată de un prieten comun. S-au simţit imediat atraşi unul de celălalt şi s-au implicat pe loc într-o relaţie rapidă şi pătimaşă. Erau amîndoi îndrăgostiţi lulea şi nu se mai saturau fizic unul de celălalt. Specialitatea lor era Sexul la Domiciliu — în hol, în dormitor, în bucătărie, în baie, pe scări şi în garaj. Pentru Norman, sexul era grozav şi a decis că Stella este aleasa lui. Şi pentru Stella era minunat, aşa că şi ea a hotărît că probabil s-a îndrăgostit. Aveau să trăiască împreună pentru totdeauna. Doi ani mai tîrziu, viaţa lor sexuală era în continuare rapidă şi pătimaşă — el era rapid şi ea era pătimaşă. Stella era mulţumită dacă făceau dragoste de două ori pe săptămînă, dar Norman voia zilnic. La urma urmelor, el renunţase la burlăcie pentru această relaţie şi i se părea un schimb în natură corect. Cu cît el insista mai mult asupra sexului, cu atît ea îl dorea mai puţin şi foarte curînd au ajuns să facă dragoste doar în dormitor. Au început certurile de la lucruri minore, încetul cu încetul au dispărut sărutările şi mîngîierile şi foarte curînd n-au mai observat decît lucruri rele unul la celălalt. Ba chiar au început să se culce la ore diferite, pentru a se evita mai mult. Acum le mai rămăsese doar „sexul pe hol" — adică de cum se întîlneau îşi strigau cîte o înjurătură. într-o noapte, unul dintre ei s-a dus la o petrecere a unui prieten comun şi a întîlnit pe altcineva. S-au simţit imediat atraşi unul de celălalt şi s-au implicat pe loc într-o relaţie rapidă şi pătimaşă. Erau amîndoi îndrăgostiţi lulea şi nu se mai saturau fizic unul de celălalt..." Pai cam asta se intampla de fapt "a round circle of life"...de cate ori nu m-am gandit ca respectivul e dragostea vietii mele si amandoi eram pasionali si clipele de sex erau extaziante si ma gandeam cum de nu am gasit mai devreme persoana asta extraordinara...persoana asta care atunci cand se consuma actul sexual imi dadeam seama...nu am ce vorbi cu ea, nu am ce sa ii spun...ca in afara de momentul in care hipotalamusul lucreaza la capacitate maxima, cuvintele murdare in pat, deplasarea patului prin camera sau trantirea de pereti, nu am ce sa ii spun...nu simt sa ma destainui si cand vreau sa o fac, sa ii vorbesc ca unui prieten imi dau seama ca da din cap in gol probabil fara sa auda ce zic si o luam de la capat...isi infinge mana in parul meu...sex oral el/eu sau viceversa....ridicarea in brate, un perete scrijelit de unghiile mele...ma tranteste in pat, patul zgarie parchetul, lenjerie aruncata prin camera, gemete de placere, eu/el si invers ...iar sex oral eu/el....urlete de atingere a orgasmului...un ras nebun declansat de epinefrina....si apoi ni se da ca un restart amandurora, si in cazul in care nici unul din noi nu isi face repede un dus, se imbraca si pleaca, stam unul langa altul ne uitam la un film sau prin film, gandindu-ne fiecare la ale noastre...de ce nu gasim fericirea, dragostea adevarata, de ce nu am platit factura la telefon si alte cele...mai jalnic e atunci cand vrei sa discuti si constati ca celalalt ca si tine de fapt e total dezinteresat de ceea ce ti se intampla in viata ta din afara patului, covorului, baii, holului, liftului....si te chinui sa ii expui niste puncte de vedere vis-a-vis de viata iar celalalt nu intelege pt ca nu v-ati ales dupa valori ci dupa centrii sexuali din creierul vostru...care dau gres caci se potrivesc doar la nivel sexual dupa cum le zice si numele....si te trezesti intr-o zi dupa consumarea pasiunii...ca tot ceea ce iti amintesti din relatie au fost muuulte interjectii...si te amuzi apoi...te duci la o petrecere unde gasesti pe altcineva si ...amandoi sunteti pasionali...Ce facem?? Traim viata? Putem oare sa facem diferenta intre pasiune si dragoste? eu nu cred...cred ca dragostea se naste la intamplare din pasiune...sau dragostea se naste din prietenie ceea ce in multe cazuri esueaza...sau dragostea este cladita in timp....ceea ce este cel mai greu lucru din lume din punctul meu de vedere....sa iti doresti nelimitat sa lupti langa si pentru cineva sa realizezi ce naiba inseamna a lupta langa cineva si pentru cineva....Pana atunci...ne invartim in cerc :)

Paralele....

" - Draga, vezi tu ca aseara ti-am zis eu sa pui pe balcon trusa aia cu scule si azi dimineata m-am impiedicat de ea nici macar nu mi-ai dat ascultare la ce am zis.
- Eh...iarta-ma draga...
- Eeee, acum degeaba ce mai... uite ce ma doare piciorul si ti-am zis sa te duci la doctor sa iei reteta de medicamente dar nu te-ai dus ca tu stateai cu rebusul ala al tau, cred ca nici nu m-ai auzit, acum trebuie sa merg cu tine ca altfel nu se poate...
- Eh...
- Pai si daca mi se face rau pe drum, eu ce ma fac ca in tine nu am nici o baza, staai acolo toata ziua in scaunul ala cu telecomanda in mana, Au sunat si copiii si au zis ca vin pe la noi, ti-am zis sa te duci la cumparaturi, saraca de mine eu trebuie sa le fac pe toate...
- Dar...
- Nici un dar, ca iti spun mereu, mereu si uite asa nici nu m-asculti...nu zici nimic...zi draga si tu ceva sa nu vorbesc singura.
- Stii ca...
- Vezi, cum ziceam degeaba, degeaba...vorbesti o viata , a sunat si vecina ca voia sa ne dea un chec doar sa te duci si tu sa il iei si ce-ai facut ai stat cu vecinul la un paharel...nu se mai poate cu tine,cine m-o fi pus sa stau cu tine atat amar de ani nu stiu...nu stiu...Zi si tu ceva.
- Eh, as zice si eu...
- Ai zice, toata ziua ai zice, ai zice si nu zici nimic, esti de necrezut , draga, hai ia geanta asta si da-mi mana cand cobor ca e tare inalta scara asta...
- Da draga."

" - Iubiii....ce mult te iubesc eu pe tineee, ce binee ca putem in fiecare dimineata sa mergem amandoi spre serviciu, stii ce astazi nici nu ma duc, uite chiar acum sun sa imi iau liber, le zic ca sunt bolnava.
- Ihi....
- Nu-i asa ca iti iei si tu , sa stam amandoi, sa facem cumparaturile, sa mergem la tine, facem mancare, amandoi, nu-i asa ca ma ajuti si pe mine? si pe urma ne uitam la televizor amandoi, poate speli si tu masina ca e ingrozitoare si poate imi faci si o surpriza cand vii...
- Dar nu pot sa lipsesc de la serviciu...
- Poftim?1 nu vrei sa stai cu mine? Stiam eu! Asa faci intotdeauna, daca te suna prietenul tau Cristi sa mergeti la peste imediat sunai, imediat te duceai...Normal pentru altii faci, pentru mine nu..si eu, eu? Sau poate ai pe alta si de aia nu vrei sa vin la tine...eh lasa ca vin oricum sa vad eu ce faci...
- Iubito...
- Nici o iubito! Si aseara te-am asteptat sa mancam si nu am mai mancat din cauza ta, sunt lihnita, de-aia am slabit atat tu esti de vina!
- Dar aseara ai mancat, mancai cand am venit eu...
- Eh mancam...nu am mancat nimic si gata!
- Dar te-am vazut...
- Hai taci ca m-apuca nervii....asa iti place intotdeauna sa imi rastalmacesti cuvintele, nu mai pot cu tine...eu fac totul pentru tine si tu?
- Diseara am rezervat o masa la restaurant.
- Da?!?! Ooo iubiii ce mult te iubesc eu pe tine...ce m-as face eu fara tine nu stiu...
- Dar vezi ca sambata dimineata trebuie sa ajung pana la mama.
- Eh uite vezi ce iti place sa ma enervezi..chiar sambata dimineata cand ne puteam trezi impreuna.
- Dar...
- Nici un dar....diseara mergem la restaurant si maine facem cumparaturile si mergi cu mine sa imi caut rochia care imi trebuie pentru eveniment...tii minte sper, ca doar ti-am zis sa ma duci si pe mine, sper ca nu ti-ai facut un alt program...si o pereche de pantofi poate....si ca tot vine 8 martie...mi le iei tu nu-i asa?
- Da draga...
- Ooo iubiii ce mult te iubeeesc...
- Ihim....
- Ce ihim draga nici macar acolo un "si eu"...tu numai sa dai din cap esti in stare, altii mi-ar pune lumea la picioare si eu stau cu tine...zi, ma mai iubesti?
- Da iubito...
- Da iubito....zi "te iubesc" vreau sa ma uit in ochii tai sa vad eu daca minti!
- Te iubesc!
- Asa da, mai vii de acasa, acum hai ia geanta asta si ajuta-ma sa cobor ce stai acolo si te uiti la mine?
- Da iubito."

Cam asa suna doua discutii de dimineata intre doua cupluri, primul 60-70 ani, al doilea 20-30...:)) interesant e faptul ca ambele cupluri au in mare cam aceleasi probleme la nivel de comunicare...