Uman...s-ar spune din vremuri de cand lumea ca am fi niste animale sociale, animale al caror creier s-ar spune ca trebuie sa functioneze la o capacitate mai mare decat restul mamiferelor...dar observ cu stupoare pe zi ce trece ca de fapt suntem atat de similari cu bunele noastre necuvantatoare...nu stiu de ce mai mir oricum e dovedit stiintific ca de la verisoarele noastre primate incoace marimea creierului nu s-a modificat DELOC...ah bine fie, ceea ce ne da gradul de superioritate sunt cei doi lobi frontali ce ne lasa sa gandim si sa percepem harti... oamenii reactioneaza prin violenta, santaj, ipocrizie, furt, scenarii, ascunsi, cu sange rece uneori...aici diferentele, ca animalele reactioneaza pe fata, le enervezi te maraie, le superi, te ataca...nu isi fac un plan marsav ca tu sa poti cadea in nu stiu ce capcana psihologica si sa nu mai stii cum sa iti repari cicatricile dupa...asist la denigrarea societatii pe zi ce trece, neputincios om de rand, cum as putea schimba lumea...mai intai sa ma schimb eu, dar cum poti schimba ceva ce e in natura ta umana...uman, straniu si trist caci uman ar trebui sa aiba o conotatie destul de puternica si fixa pe cand uman in ziua de azi e sa lasi copii fara vina pe strazi, fara viitor, sa lasi batrani ce au muncit o viata sa nu aiba dupa ce bea apa, sa lasi tineri cu facultati si grade inalte in anii de scoala sa munceasca pe cativa lei pentru unii care au castigat bani usor si nu se vor ridica niciodata la gradul lor de inteligenta ...ce e uman in ziua de azi? unde e recunostinta in zilele astea...de ce noi cei umani si cu capacitati nebanuite in ale gandirii nu putem multumi niciodata pentru ceea ce avem, nu suntem niciodata in stare sa constientizam plusurile din viata noastra, de ziua in care ne trezim pentru ca am mai apucat una sa o putem trai, pentru banii pe care ii castigam prin munca noastra, pentru oamenii ce zambesc cand ne vad, pentru ca stim ca suntem iubiti, pentru oamenii carora le zambim, pentru ca avem cui sa intoarcem iubirea, pentru familie caci avem unde sa ne intoarcem in fiecare zi si nu stam singuri intre patru pereti, pentru umarul surorii pe care poti plange uneori, pentru bratele parintilor ca sunt alaturi de noi si niciodata nu vom stii sa ii apreciem la nivelul la care ar merita sa fie apreciati, pentru oamenii pe care ii intalnim, pentru razele soarelui, pentru stelele de pe cer...pentru simplitate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu