vineri, aprilie 5

Lasa-ti zambetul sa alunece lin, pic cu pic sa-mi inunde sufletul. Zavoreste in tine toate tainele visului meu, atinge-mi gandul pierdut cu o sclipire, de azi, de maine. Fii visare si cantec de dor, fii raza zorilor ce frange noaptea din mine...fii cuvant decis si ferm, refa eu-l acesta stingher. Zideste perete de magie intre noi si lume, schiteaza mireasma cu iz de iasomie in drumul vietii mele. Sadeste un nou eden in monotonie si canta-mi surasul unui copil abia nascut. Ilumineaza o calea abia descoperita cu fir de matase pe margini nedefinite. Viseaza cu mine visuri marete, indrazneste un imposibil, posibil in mine....cladeste palate cu printi si printese, intoarce-ma'n basm o vreme, un timp. Destainuie frumosul din propria-mi lume, cu pasnice sclipiri ale trecutului maine. Fii doar o noapte intr-o calduroasa vara, amintire pierduta in ziua de toamna. Pasuieste-ma o ora in lumea-mi boema sa dansez un dans de gratie elenna. Picura-mi stele in priviri, sa simt sclipirea unui moment cum altul n-ar fi. Trezeste-ma captiva in propriul meu vis. Doreste-mi sa plang, lacrimi de roua, de fericire continua, nu o opri. Lasa-mi copilul acesta din mine, sa rada, sa cante, vreau asta ca zestre. Atinge o coarda din harpa aceasta, fii inger sau demon, fii o poveste...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu