Prietenie

- Psst! Dormi?
- Nu mai dorm demult.
- Off...m-am intors, sunt la aeroport.
- Ma bucur nespus.
- Vin sa te vad cum esti.
- Nu, ea ce face?
- Ea e bine. A ramas sa isi ia bagajul, eu fumez o tigara.
- Stai cu ea.
- Nu! Vreau sa te vad, sa stiu ca esti bine.
- Nu fii copil. Stii ca iar o sa va certati.
- Nu sunt copil dar vreau sa fumez o tigara cu tine. Iau un taxi si ma opresc la tine.

Ea e incantatoare, a facut multe sacrificii sa fie cu el, tot ceea ce eu nu am putut sa fac pentru el desi il iubesc din tot sufletul, el e o parte din mine, l-am ridicat pe un piedestal si el mi-e credinta atunci cand ma pierd. Dar vezi niciodata nu am putut sa il iubesc in felul in care el ar fi vrut, desi ii explic ca dragostea asta pe care i-o port e mai mare decat ar putea fi orice alta dragoste. Si cum ar intelege? Normal ca nu are cum. El vine dupa  11 ani tot la mine. E atat de trist.

- Hei! Am ajuns. Cobori?
- Urca tu.

Sa ramai prins intr-un trecut timp de 11 ani. Cat de marsava sa fie viata sa aiba un astfel de curs? Se aude liftul. Nu l-am mai vazut de ceva vreme.

- Ce faci copilas?
- Mi-era dor de tine. Esti nebun! Cum ai fugit? Nu ti-a zis nimic?
- Nu mi-a zis. Probabil ca stia unde ma duc, dar ma iubeste enorm ca sa mai zica ceva. Stie ca orice ar fi eu trebuie sa te vad. Stie si ca in unele nopti spre dimineata, plec de acasa si lipsesc cate o ora ca sa vin la tine pentru o tigara. Tu ma tii viu. Esti drogul meu, lent, dar letal.
- Esti atat de inspirant azi.
- Spune-mi copilas, ce faci tu? Iarta-ma ca am fost plecat si nu am putut sa fiu langa tine, mi-as fi dorit enorm.
- Stiu. Multumesc atat de mult cerului ca mi te-a dat, fara tine nu stiu ce m-as fi facut. Sunt o egoista si uneori ma urasc ca nu te las sa iti vezi de viata ta dar am atata nevoie de tine.
- Si eu de tine ca de aer, M-ai invatat atatea, am crescut langa tine. Eu iti multumesc ca existi in viata mea.
- Imi multumesti? Chiar daca nu pot fi langa tine asa cum ai vrea tu, chiar daca toata iubirea mea pentru tine e diametral opusa de ceea ce iti doresti?
- Da copilasule, ca tu ai fost langa mine in multe momente critice  ale vietii mele. M-ai ajutat sa trec peste, m-ai invatat sa fiu puternic, sa nu imi plang de mila, m-ai ajutat sa o gasesc pe ea, care e atat de dulce si ma iubeste atat de mult si sunt fericit acum. Intr-un fel poate si resemnat. Insa nu ai reusit sa ma inveti sa traiesc fara tine. Sunt dependent de tine.
- Imi pare rau.
- Sa nu iti para. Eu nu concep viata fara tine. Eu ti-am spus ca te voi iubi mereu. Tu nu ai crezut.
- Stii ca vorbele tale intra ca un pumnal in mine.
- Off copilasul meu. Nu fii trista, eu am venit sa te vad, am batut atata drum numai cu gandul ca te voi vedea si tu mi-esti trista? Hai sa mergem in oras, hai sa ne uitam la oameni, sa radem, mai tii minte cand fugeam de acasa amandoi noaptea si faceam toate astea? Cine ne-ar fi inteles?
- Nu vreau...Nu ma simt prea bine.
- Hai treci in brate si asculta-ma.
- Nu vreau sa iti stric optimismul, nu sunt o companie prea placuta in perioada asta.
- Esti mereu incantatoare. Tu nu esti asa. Eu am crezut orbeste in vorbele tale. Totul va fi bine. Suntem ceea ce simtim si atragem ceea ce simtim. Sa stii ca asa e. Tu ai putere, eu stiu. Hai zambeste-mi. Esti atat de frumoasa cand zambesti.
- Mi-am pierdut demult frumusetea. Am uitat-o pe undeva. Nu mai pun pret pe ea.
- Frumusetea ta sta in toate "vorbele pe care le plamadesti din varf de degete cu iubire si pasiune". Mai stii vorba asta? Ce mult mi-a placut.
- Tii minte chiar tot?
- Da, am vrut la un moment sa scriu intr-un caiet tot ceea ce mi-ai spus, m-ai invatat, dar mi-am dat seama ca mi le-am scris in inima, iar daca un caiet il pot pierde, din inima nu am sa le mai scot vreodata.

Ma strange in brate ca pe un copil abandonat, imi mangaie parul si sta calm, desi telefonul ii suna pentru a treia oara.

- Raspunde.
- Pentru ce?
- Ca sa nu stea cu grija. Mi-e draga, ca e langa tine, ca stiu ca te iubeste.
-Nu ma intereseaza. Ce nu intelegi copilas ca universul meu se opreste cand sunt langa tine. Orice altceva e mai putin important. Atat de mult as vrea sa fii fericita. Iti vei gasi tu linistea.
- De unde stii tu sa ma linistesti asa?
- Din inima. Si din amintiri. De la tine am invatat tot, sa vorbesc asa, sa aprofundez, sa nu mai tratez superficial, sa spun vorbe calde, din tine am rupt toate astea si le-am luat cu mine. Atat mi-am permis sa iau. Si imi e mai mult decat suficient.
- De ce asa meschina viata si nu ne da capacitatea de a alege?
- Nu stiu, am mai avut discutia asta de cate ori? Le-am pierdut numarul. Nu conteaza...Important e cum iesim din decaderile in care uneori ne bagam singuri.
- Nu mai am putere, ma crezi?
- Tu? Nu am cum sa cred asta. Ce-i cu tine copilas? Te inteleg ca ai realizat, ceea ce atata timp iti spuneam si incercam sa te fac sa vezi, cand te-am avertizat de ceea ce nu trebuia sa faci. Dar de ce m-ai fi ascultat pe mine, o impulsiva instabila ca tine, face numai cum vrea ea. Crezi ca mie nu mi-e greu sa te vad asa? Ma crezi ca nu am fost nicicand mai fericit ca ma intorc acasa din concediu, decat acum ca stiam ca vin la tine.
- De ce nu ai asteptat pana maine? Nu te mai certai nici cu ea.
- Las-o acum pe ea. Pentru ca in cele 20 min din taxi mi-am inchipuit ca vin dintr-o delegatie si ca asta e casa noastra iar tu ma astepti treaza, nerabdatoare sa ma vezi, iar cand apar vei sari in bratele mele si imi vei spune cat de dor ti-a fost de mine. O parte s-a indeplinit.
- Pe tine nu te doare sa te gandesti mereu asa? Nu simti ca ai vrea sa uiti?
- Ba da, a fost o vreme in care mi-as fi dat mai mult de jumatate din viata sa uit, sa nu te mai fi vazut cand inchideam ochii, sa nu iti mai aud vocea, sa nu te mai am in inima, dar vezi tu copilas, nu m-am putut desprinde de tine, bunatatea pe care am vazut-o in sufletul tau e cea care m-a tinut langa tine. Stiu ca nu ai vrut sa ma  ranesti sau sa imi faci vreun rau, de-asta nu am putut sa te urasc. Cum as fi putut sa fac asta? Cine pleca de nebuna pe strazi dimineata sa ma caute pe nu stiu unde ca eram disperat si distrus, nu imi doream decat sa mor, ma aduceai acasa m-ai tii minte? Ma bagai in pat si ma certai ca un parinte ca trebuie sa invat sa trec peste, stateai sa adorm si plecai usor. A doua zi si urmatoarele saptamani nu mai vorbeai cu mine. Mai tii minte cand ma sunai noaptea sa ma intrebi daca sunt bine si eram prin spital cu tata, cate nopti ai stat langa mine si ai plans pentru durerea mea. Mai tii minte ca tu m-ai obligat sa ma duc la facultate? Pentru tine am facut-o, vroiam sa fii mandra de mine. Apoi m-ai obligat sa imi caut un serviciu mai bun. Tot pentru tine am facut-o. Pana si pe ea cand imi repetai zilnic ca trebuie sa ma las sa fiu fericit si iubit, tot pentru tine am facut-o, desi suna ciudat. Tu ai fost langa mine in mult mai multe evenimente decat a fost oricine, esti un prieten desavarsit. Te ador pentru asta si pentru multe altele.
- Macar atat, sa fii facut pentru tine. Mai tii minte toate noptile in care ai fost langa mine, datile in care desi stiam tot ceea ce simti tu ma incurajai sa fiu fericita cu altcineva, ma incurajai ca trebuie sa fiu bine, datile in care desi ma urai ca nu mai sunt langa tine, totusi primeam flori din partea cuiva, datile in care diminetile erau triste si cand plecam spre serviciu tu erai in fata blocului sa imi urezi o zi frumoasa, chiar si in ultima vreme, in anul asta, tot tu ai fost langa mine mereu, mi-ai oferit iubirea ta si iti multumesc si iti cer pentru a mia oara iertare ca nu pot fi asa cum vrei tu, ca nu pot simti ceea ce vrei tu. M-ai incurajat sa incerc si iti multumesc, am vazut fericire extazianta si la fel durere cand ti-am zis intr-o zi cat de fericita sunt, am vazut ca erai usurat dar si indurerat sa stii asta. Te speriasei un pic ca totul va fi bine in sfarsit nu? Ca poate ne vom indeparta?
- Noi? Niciodata! Nu ai inteles copilas ca eu nu ma voi indeparta niciodata de tine. Poate la 70-80 de ani, ne vom lua o casa pe malul marii si vom sta acolo amandoi toata vara, sa auzim marea. Si una la munte, sa stam iarna, cu semineu, tii minte, sa privim hodorogii de noi unde ne-a dus viata. Si atunci te voi face cea mai fericita. Te mariti cu mine la 75 de ani?
- Esti culmea!
- Ai zambit! Te ador, mi-ai luminat viata. Gata! M-am hotarat! La 75 de ani sa nu iti faci planuri caci vom avea o nunta de pregatit, vom fi fericiti, asta va fi treaba noastra de oameni batrani. Trebuie sa imi indeplinesti ultima dorinta de om batran. Deci iti las aproape 50 de ani la dispozitie sa fi fericita, si mie imi las in acelasi timp. Daca nu iese asa cum vrem, macar atunci. De fapt, daca ma gandesc mai bine, as putea sa te iau oricum la 75, vei fi prea senila sa te mai opui.
- Nu esti sanatos. Ma bucur ca ai venit.

Telefonul suna fara incetare. Sunt atat de egoista, mereu zic ca nu il voi mai cauta si il voi lasa in pace si niciodata nu fac asta.

- Hai raspunde-i, te rog.
- Bine copilas, oricum trebuie sa plec, ii raspund pe drum, nu vreau sa imi stric momentele langa tine.

Ma strange in brate cu putere. E atat de liniste acum.

- Sa ai grija de tine ai inteles?
- Da.


Ma intorc in camera asta goala. Ma gandesc ca e atat de bine sa ai un prieten. As vrea uneori sa ii multumesc pentru tot ceea ce a facut pentru mine, desi nu stiu cum as putea reusi sa o fac, apoi sa il eliberez.  A fost bine azi. Azi nu a mai fost vorba de mine, azi a fost vorba despre oameni.

Invat in continuare sa am rabdare. E prima si cea mai grea lectie dintre toate.

Multumesc omului care a fost langa mine in toate momentele bune si rele din viata mea.