"Draga mea, mai stii tu de cate ori nu m-ai lasat sa fac asa cum mi-as fi dorit, de cate ori ai ras ca un spectator la cea mai proasta tragico-comedie care ar fi putut fi vreodata jucata pe scena unei vieti? Cand uneori am vrut sa las maini sa ma cuprinda dar m-ai tras pe sfoara si m-ai pus sa merg in drumul asta intortocheat? Mai stii cand am vrut sa imi cer iertare si tu ai fost pe faza si m-ai santajat emotional, iar eu am plecat. Mai stii si toate momentele alea bune in care m-ai salvat, cel putin superficial, ai stiut sa faci fata oamenilor ce te-au vrut la pamant. Acum ce ti se intampla oare? Te simt putin cam dezechilibrata, nu ai vrea tu sa revii de acolo de jos, de unde altii te-au facut pres? Nu ai vrea tu sa rasari frumos din nou in viata mea? Hai, te rog, eu te-am iertat pentru datile in care m-ai obligat sa fac ceea ce n-as fi vrut, vreau sa nu mai fi asa incapatanata si sa accepti, acceptarea mea, sa fim tovarase de drum. Nu crezi ca ne-am intelege? Draga mea Mandrie, iti cer iertare ca te-am lasat sa cazi deseori, poate de aia te-ai si razbunat de tot atatea ori. Dar sunt dispusa sa ne intelegem de data asta, azi suntem amandoua mai mature."
***
"Asa ar trebui sa stai in coltul ala! Nu te uita sfioasa la mine, nu ma vei pacali inca odata sa pic in plasa ta. In mrejele tale de nimfa, caci imi torni gand dupa gand si ma golesti clipa de clipa. De ce imi faci tu mie asta? Stai in locul tau acolo linistita, nu mai veni tu in viata mea, decat de-ar fi sa cad dintr-un copac, unul plin cu cirese si sa ma julesc , abia atunci sa revii atunci cand voi rade doar de fericire ca s-a intamplat iar tu vei fi prea mica sa te poti face atat de simtita.Iti voi scrie probabil pe o cutie numele, ca altii sa nu te mai deschida, "Durere", sa te ocoleasca si sa iti mai puna un lacat ca prea te-a luat valul, ce-oi fi avut cu mine? N-ai stii tu ca nu imi doresc sa te stiu in preajma, te-ai jucat cu mine de mult prea multe ori si ai implorat atat de mult sa intre oameni in viata mea, doar asa ca stiai ca cineva mi-i va lua, caci fara ei nu m-ai fi putut acapara, asta e clar, esti cam perfida. Inainte te uram sa stii, destul de mult, acum stiu ca esti o bucatica din mine si fara de tine nu as mai fi fost omul de acum. Intr-un fel iti multumesc ca te-am cunoscut, poate acum imi acorzi gratie un timp si vei fi doar un pic prietena mea, cat mai rar sa vii la ceaiul de la ora cinci, lasa si pe altii, egoisto sa iti ia o vreme locul. Of draga mea Durere, azi vreau ca tu sa ai bunul simt si sa iti iei un timp la revedere, ai te rog macar aceasta decenta."
***
"Nici macar nu ar trebui sa iti vorbesc, revii mereu si nu pleci niciodata, si de ce imi tot deschizi paginile povestii tale in locurile cele mai nepotrivite? Te amuzi? Te amuzi un pic, caci altfel nu am sa pot intelege ce vrei de la mine. Caci tu nu ma lasi noptile sa dorm, tu mi-ai luat pofta de mancare si clipele de liniste, asta faci tu mereu, caci de esti buna sau rea, acelasi lucru faci. Ti-am zis de la inceput sa nu te-ntovarasesti cu surata ta, Durerea. Dar eu in calea voastra cum sa stau un simplu muritor? Macar `nu mai veniti impreuna, veniti pe rand, sau vino tu, numai vino cum te stiam Amintire draga, liniste profunda, invaluita in voal nostalgic, care imi aducea doar zambetul cald. Acum iti stiu partile tale bune si pe alea rele si ca uneori esti putin ametita dupa vreo noapte petrecuta cu Mandria si Durerea dar eu iti zic, ar trebui sa incetezi spre binele tau si al meu iti zic, sa te asociezi cu ele. Te stiam cuminte si ca imi aduci doar veselie. Azi te rog si pe tine, iarta-ma ca am vrut sa te uit de atatea ori, ca te-am blamat, te-am acuzat, te-am blestemat in multe nopti in care apareai si tineai mortis sa imi fi alaturi, ca si acum, dar azi nu prea ma ajuti. Fii tu buna si da-mi ragaz o vreme, caci stii ca te-am acceptat si te-am iertat si eu la randu-mi, desi imi esti de neiertat. "***
"Pe tine n-am sa te inteleg nici daca as vrea nu as putea. Esti mai rau decat un comediant de pe strazile Parisului. Imi razi in fata, azi imi dai si maine imi iei? Dar cine te forteaza sa faci toate astea, caci eu nu cred ca tu le faci. Cum naiba de esti asa naiva? Nu ai si tu acolo macar un cuvant de zis? Eu sa stii ca imi pierd respectul fata de tine. Stii ca eu uneori cred ca de fapt nu existi, dar existi, numai ca esti putin cam subnutrita. O sa am eu grija de tine, dar va trebui sa juri, sa imi juri loialitate eterna si sa nu mai pleci de langa mine. Dar nu, sa nu ma intelegi gresit, nu ca pana acum sa ma umpli pe mine pana la refuz de incantarile tale si sa uiti de ceilalti, vreau sa dozezi corect de data asta, si sa te imparti la doi, la un doi perfect. Iti voi da o masuratoare sa poti tine evidenta si o balanta in care sa cantaresti. Eu de azi nu te mai las de capul tau. Azi draga Iubire, nu mai esti singura in viata mea, voi fi aici, maestrul tau sa te invat si discipolul tau voi fi tot eu sa imi arati ca existi si ca poti fi buna si impartiala. Azi imi vei jura ca nu ma vei mai lasa nici tu pe mine, sa ofer in zadar, promite ca ma vei certa."
***
In compania unui pian atat de cald ce se lupta neobosit sa acopere haosul de afara, unde ploaia mai are putin si sparge peretii, m-am apucat sa scriu pe rand cate-o scrisoare fiecareia dintre starile mele, poate comunicarea la nivel psihologic si emotional nu a fost destul de clara. Ma gandesc ca au nevoie cumva de o dovada scrisa, ca sa nu se mai poata justifica nici una dintre ele ca eu nu as fi zis, nu as fi cerut. De fapt cred ca cea din urma primeaza. Iubesc fiecare stare a mea si sunt absolut sigura ca si ele pe mine, de asta nici una nu imi da pace.
http://www.youtube.com/watch?v=Dyo4tNwNIvQ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu